Alexandru MATEI

În luna iulie, am primit un telefon neaşteptat: regizorul Dinu Cernescu îmi spune că ar vrea să-mi înmîneze cîteva scrisori primite de la Roland Barthes, în 1972. Regizorul român lucra la montarea unui Hamlet pe scena Teatrului Nottara, în vremea directoratului lui Horia Lovinescu. Piesa are premiera în 1974, cu Ștefan Iordache în rol titular. Se știe că primul Barthes a fost marcat puternic de punerea …

Acest text poate fi considerat o urmare a recenziei pe care Christian Moraru o face căr­ții lui Mihai Iovănel, Ideologiile literaturii în post­comunismul românesc (MLR, 2017; Către o nouă tectonică literară, în Observator cultural nr. 886), dar și un șir de remarci la propriile lecturi de periodice din perioada anilor 1958-1964. Poate fi considerat și ca o reacție la un soi de criză de comunicare …

Acum Emily Apter îl prezintă pe Patrice Maniglier la ENS, într-un colocviu despre „economiile existenței“. Numele poate acoperi ceea ce-am putea numi gestiuni ale existenței, printre care, de pildă, locuirea, doar că aici nu-i vorba despre locuire. Ci despre job, despre precaritate, despre gadgeturi care ne vînd iluzii și care ne fură date pe care le folosesc fără ca noi să știm. Numai că toate …

I. Moldova și French Global Anul ăsta a fost altfel. Am fost, așa zicînd, liber de contract. Cariera – în sensul etimologic, de spațiu în care aleargă caii, loc deschis –, așadar cariera mea academică s-a umplut de buruieni și a început să se chircească. Am făcut niște seminarii-fantomă în universitatea fantomă Lumina, pentru două-trei studente fantomă venite, două (fix) din orașul-fantomă Homs. Am luat microbuzul …

Cursurile lui Roland Barthes de la Collège de France (1976-1980) sînt toate – trei la număr, ultimul dublu – meditații pe tema viețuirii-împreună. Împreună: în familie, în cuplu, în societate, cu prietenii. Dacă aș simplifica și aș îndrăzni să fiu empiric, ca un anglo-saxon, aș spune că Roland Barthes se întreabă, în aceste trei cursuri, cum poate fi fericit – sau măcar împăcat – un …

De luni de zile mi-am propus să scriu de­spre primii 60 de ani ai Televiziunii Române. În ciuda unei campanii adesea reușite, oricum cea mai importantă campanie de promovare a istoriei TVR de pînă acum, au apărut puține texte. Aș fi tentat să spun că n-au apărut deloc, dar nu pot străbate toate ramificațiile internetului pentru a garanta. O fac acum, din cîteva rațiuni. Poate că …

„Un individu, si révolutionnaire se donne-t-il, qui ne se pose pas la question du lieu d’où il parle est un révolutionnaire postiche.“ Roland BARTHES   La începutul anilor 1980, în plin ceaușism, orice raportare in vivo a literaturii la politic era, probabil, considerată inutilă: decît să minți, spunea cineva, mai bine să nu vorbești. Subversiune? Întrebarea dacă se putea va atîrna de-acum, fără răspuns, ca un cablu care atîrnă …

Program de analiză a sentimentelor. Nu sîntem în Modern Times, dar vorbim despre critică computaţională. Şi nu e nici SF. Este vorba de­spre un nou mod de a face activitate structurală, dar după ce teoriile s-au epuizat. Pro­gramul de analiză a sentimentelor nu înseamnă ceea ce pare. Nu, nu-ţi introduce nimeni un chip în creier şi nu-ţi supraveghează activitatea neuronală. Mai simplu: ai cîteva mii de …

  Cu toate că doxa vorbeşte despre 1963‑1964 ca despre o auroră a deschiderii politice şi culturale din România comunistă, trebuie să fim prudenţi. Este foarte adevărat că desovietizarea cunoaşte manifestări incontestabile abia acum1. Ceea ce se omite adesea din tabloul deschiderii este dinamica regimului sovietic însuşi. Studiile care documentează această perioadă din perspectiva studiilor literare, în România, leagă, cu îndreptăţire, această deschidere culturală de de­sovietizare: …

Sînt două săptămîni de cînd mă tot gîndesc să scriu despre primul colocviu de la Cerisy-la-Salle la care am participat: cel numit Roland Barthes: continuités, déplacements, recentrements, organizat de belgienii Jean-Pierre Bertrand şi Valérie Stiénon. Colocviile de aici durează o săptămînă, înaintează lent şi presupun o socializare mai intensă, procrastinează, cum se spune, te plasează într-un cadru de boierie (a minţii, altfel locuinţele te trimit …

De-a lungul anilor, am răspuns la cîteva anchete privind critica literară şi critica de întîmpinare. O fac şi acum, încercînd să nu reiau ceea ce am mai spus. Încerc, altfel spus, să evit locul comun al declasării sociale a literaturii, nu pentru că n-ar fi adevărat, ci pentru că trebuie trecut de hopul acesta, fie chiar şi detaliind un pic chestiunea. Cronica literară nu este o …

Nu-l vezi în fiecare zi la faţă pe Antoine Compagnon. Cu atît mai puţin la Bucureşti. E simpatic, la prima vedere. Zîmbeşte mereu (profesorul român nu zîmbeşte, el e doar important; nici cel sorbonnard, pentru că Antoine Compagnon e de fapt politehnician, nu vine de la Sorbona, şi are un liceu militar făcut în Statele Unite). Compagnon este, de la sfîrşitul anilor 1990, cel mai …

Scriu la o masă dintr-un hotel „golden“. Adică auriu. Tot lobby-ul e auriu. Dar înăuntru-i leopardul. Sălăşluiesc printre clădiri precare. Sincer, nu mi se pare că în Istanbul se respectă la literă regulamentele ISU, doar că scara imensă micşorează eventualele tragedii. Istanbulul e un continuum urban şi periurban de sute de kilometri pătraţi şi liniari. Între hotel şi locul Tîrgului de Carte sînt 40 de …

Mă bucur că, deşi s-ar spune că lucrurile stau altfel, Roland Barthes mai face polemică în România. Desigur, nu trebuie să ne aşteptăm la dispute teoretice, la tetrapilectomii despre ce înseamnă neutrul, nimic din toate astea. Important este dacă Barthes a fost sau nu vinovat. Corneliu Porumboiu a detectat bine, printr-un titlu de film, firul roşu şi referinţele dezbaterilor noastre. Afirmarea …

Săptămîna trecută, cu ocazia centenarului Roland Barthes, criticul ieşean Al. Călinescu – într-un comentariu difuzat de Radio Europa Liberă şi prezentat pe site-ul europalibera.org –, unul dintre cei care cunosc bine, s-ar zice, opera eseistului francez, scrie: „Barthes s-a aflat, imediat după război, la Bucureşti. A lucrat la Institutul Francez, înainte ca acesta să fie închis de regimul comunist. Nicăieri nu face Barthes vreo aluzie …

Tîrgul de Carte de la Praga e cam cît Bookfestul, dar pare mai mic pentru că e mai discret. Romexpo apare cînd România se industrializează, tîrziu şi post-Stalin, dar Vystaviste din Praga există dinaintea Turnului Eiffel. Cehia e la oraş, nu la ţară. Locul e superb, o sală de expoziţie de secol XIX, Palatul Industriei, Art Nouveau, sticlă şi fier, aşa cum erau deja celebrele …

Poate prea tîrziu, poate nu, vom vedea curînd, actuala conducere a TVR a organizat o dezbatere amplă despre statutul televiziunii publice în România şi de­spre căile de ieşire din impasul în care se află de (tot) mai multă vreme. Trebuie distinse aici două abordări. Una este cumva atemporală: oricînd e bine ca Televiziunea română publică să organizeze dezbateri despre ce trebuie să …

„Journalism is printing what someone else does not want printed: everything else is public relations.“ George Orwell    O să-i cer voie lui Cătălin Tolontan să-i fur acest epigraf, dintr-un text  (1.)  pe care l-a scris recent. Pentru că acest articol n-ar trebui să fie un act de relaţii publice, ci o întrebare adresată reprezentanţilor Statului care ar trebui să gîndească modalităţi de a …

Tradusă din limba engleză, cartea lui Cornel Ban Dependenţă şi dezvoltare adună fragmente din teza de doctorat a autorului, care a adăugat o prefaţă şi o concluzie scrise direct în limba română: nici redactarea unei cărţi nu mai e ce-a fost odată. Dar, scurt spus, Dependenţă şi dezvoltare este rezultatul profesionist al unei cercetări profesioniste. Care-i va interesa destul de puţin pe literaţi, în principal …

Dragă Paul, Mi se pare SF că trăim în anul 2015, cînd îmi amintesc de prospecţiile douămiiste ale anilor 80... Şi totuşi, lucrurile se schimbă mult mai lent decît pretind discursurile. În măsura în care stînga este un discurs, o naraţiune care pretinde că vorbeşte despre realitate, am motive atît de adeziune, cît şi de critică. Dar, ca să subscriu şi eu la ceea ce …