„Arta poate fi nuda sau imbracata in crinolina“ (II). Interviu cu Antoaneta RALIAN

Iris ajunsese pentru mine un fel de duhovnic Ati corespondat cu scriitoarea Iris Murdoch timp de 25 de ani. Scrisorile pe care vi le scriati erau personale sau legate de profesie, de literatura, de traduceri? Este ceva foarte ciudat. Am cunoscut-o pe Iris Murdoch in baruletul care apare in filmul Iris. Eu eram invitata de catre British Council la Londra. Tradusesem deja un roman al ei si atunci cind am fost intrebata ce scriitori vreau sa cunosc, am zis Iris Murdoch. Am fixat intilnirea intr-un pub si cei de la British Council mi-au spus: „E imposibil sa te duci singura intr-un asemenea loc, trebuie sa te escortam“. Am refuzat categoric si m-am dus si am asteptat-o in baruletul acela. Trebuie sa marturisesc ca, in noaptea de dinainte, mi-am formulat in minte o multime de intrebari pe care sa i le adresez. Ii cunosteam bine traiectoria literara, care era una foarte interesanta. A inceput cu romanul suprarealist cu tenta celtica, ea fiind de origine irlandeza, apoi a trecut la romanul existentialist, ca sa ajunga pina la urma la romanul psihologic post-proustian. Voiam s-o intreb despre toate, s-o impresionez, sa par intelectuala si sa-i plac. Ati reusit sa va puneti in practica […]