Replica. Rasfat infantil

Oamenii legati de teatru – dramaturgi, regizori, manageri, critici – si-au impartit raspunderea: unii scriu piese, cronici, monteaza spectacole, conduc institutii si reviste, fac proiecte, lupta cu toate greutatile, deloc putine, ale prejudecatilor, ale saraciei si birocratiei, iar ceilalti pling, sau se pling, sau ii depling pe primii. Am mai scris despre astfel de intimplari, dar valurile de lacrimi nu contenesc, asa ca, desi ipostaza de batista desdemonica (ce conotatie!) nu-mi suride, ma vad nevoit sa revin, incercind din nou sa usuc lacrimile, altminteri cu totul nemotivate, de pe inflamatii obraji. Cita vreme se ocupa de interesantul proiect Dramafest, desfasurat la Tirgu-Mures, doamna Alina Nelega-Cadariu era prospera si multumita ca face un lucru bun. Si facea. O data epuizat sau esuat acest proiect valoros (nu stim de ce!), doamna Alina Nelega si-a scurtat numele si a inceput sa plinga, dar nu cu durere, ci cu un plins de copil rasfatat, care vrea ba o bomboana, ba un post directorial, ba compasiune universala. Mai mult, se plinge: ca teatrele subventionate au directori pensionabili si pacatosi, ca Stanislavski e mort si pute, dar, in ciuda acestui fapt, teatrul romanesc practica, in general, spectacolul stanislavskian, evident conservator, cu exceptia citorva regizori tineri, intre […]