Topul de dupa potop

Orice sfirsit de etapa cere o zabava pentru evaluarea traseului parcurs sau macar pentru o scurta privire peste umar. Initiativa Observatorului cultural de a stabili un clasament al romanelor si al romancierilor romani nu trebuie, de aceea, sa ne surprinda. Poate, eventual, sa ne incite (pe unii), sa ne irite (pe altii), dar nu sa ne prinda descoperiti. Ideea isi gaseste, la prima vedere, justificarea. Ne aflam, iata, la inceputul unui nou an, secol si chiar mileniu; este util in acest context sa tragem linia si sa facem socoteala, sa vedem ce mai ramine valid intr-unul din sectoarele cele mai importante ale literaturii romane. Problema este insa ca justificarea „calendaristica“ a bilantului nu-si gaseste o reflectare si in necesara evolutie a constiintelor estetice. Vremea a mai imbatrinit, dar judecatorii au ramas aceiasi. Iar cei care s-au ivit mai recent gindesc si ei adesea dezolant de batrineste. In loc sa extraga de sub masca senectutii bruma de intelepciune, se multumesc doar cu avalansa de prudenta. Imi amintesc visator ca, la prima conferinta a Uniunii Scriitorilor de dupa alungarea lui Ceausescu, s-au adunat catel cu purcel si au rasunat pupaturi in Piata Endepedenti, fara a se face auzita macar din greseala vreo […]