MOBILIER MEDIEVAL. Cabinetul – piesa reprezentativa a secolului al XVII-lea (I)

Stilul baroc, considerat de rationalistii secolului al XVIII-lea ca un „superlativ al bizarului“, ca „un ridicol excesiv“, va dobindi mai tirziu un sens istoric si va defini noua conceptie aparuta la sfirsitul crizei manieriste, fixat in jurul anului 1630. Si chiar daca stilul baroc se va sluji de scenografii spectaculoase, teatrale, de decoratii uneori stupefiante, nu putem sa-i negam nici eleganta si sarmul, nici multitudinea de solutii tehnice si artistice la care a facut apel. Limbajul baroc va deveni, mai devreme sau mai tirziu, unul european, nuantat de la o tara la alta, nu atit conceptual formal, cit mai cu seama datorat unor gusturi si rafinamente decorative proprii arealelor geografice. Una dintre piesele cele mai agreate si cultivate in ambientul baroc era cabinetul. Aparut inca din Renastere, dar intr-o forma hibrida, cabinetul se va bucura de o mare favoare in secolul al XVII-lea, devenind o mobila somptuoasa si elaborata, artizanii dindu-si toata masura maiestriei lor in realizarea lui, fie ca erau arhitecti, sculptori in lemn sau orfevrari. Marile resedinte aristocratice, episcopale sau patriciene, concepute in spiritul exigentelor unei vieti sociale colective foarte active, dispuneau de o serie de incaperi de reprezentare, elegante nu numai prin arhitectura interioara, ci si prin […]