Rosturi trase in plastic: texte de Martisor si alte povesti magice

Purtind discret apostilele Muzeului Taranului Roman, Rosturi e o „foaie cu credinte, obiceiuri si folclor“ care „apare la nevoie si la felurite sarbatori“. Una dintre aceste sarbatori e Martisorul, sinonimizat prin „mart“ si „martigus“ pe frontispiciul cu soare, norisori si flori al foii. Foaia – datata „catra primavara“ – este trasa in plastic si impodobita cu citeva desene populare „naive“ (de exemplu, „Fata cu snur“ de Mihaela Schiopu). Textele au o grafie de asemenea „populara“, ingrijit ornate manual si plasate frumos in chenare. Unul din ele contine „Mai multe povesti intr-una singura“ despre Martisor si zilele Babei Dochia, nu fara o mica „indicatie“ finala: „Daca veti cauta in cartile lui Simion Florea Marian veti gasi povestile pe indelete“. Nevoia unui „rezumat“ care „sa nu poceasca frumusetea povestilor“ apare „Pentru ca povestile Martisorului au diferente, nu atit de mari cit sa ne doara capul gindindu-ne la ele“. Variantele sint insa si ele pasionante. Putem citi, de asemenea, aici povestea firului rosu si a Dragobetelor de 1 martie, dar si povestea diferentelor dintre martisorul din sat si cel din oras, relatata de Irina Nicolau. Concluzia ar fi aceea ca, dupa laicizarea impusa de comunisti si ambalarea comerciala de dupa Revolutie, „Martisorul devine […]