Cuvintele si-au urmat calea ca un fluviu

La Romainmôtier, casa de pelerinaj odinioara, astazi Centrul de Cercetari ARC, se intilnesc o poeta si patru poeti pentru a scrie impreuna un Renshi, un „poem in lant“. Din Romania unii, din Elvetia altii, stau impreuna pentru trei zile si in aer pluteste nervozitatea, incordarea si nesiguranta asupra cum anume sa se poata pune in miscare un asemenea „poem in lant“. Se cuvin stabilite citeva reguli. Cea mai importanta e deja indeplinita. Sintem laolalta, intr-un loc linistit, fara obligatii. Mai trebuie doar sa se stabileasca ordinea autorilor si cu ce anume sa se asocieze urmatoarea poezie. Caci, pe linga a fi impreuna, aceasta este cea de a doua regula de baza a unui Renshi. Poemul care urmeaza sa se scrie se naste prin adaugiri succesive la o poezie prealabila, fara criterii tematice sau formale, doar intr-o asociatie libera de idei. „Poezia cea noua sterge urma precedenteia.“ Asa suna o indicatie japoneza din care isi trage originea „poemul in lant“. Am ales sa nu ne ingradim pe noi insine si ne-am decis sa folosim acest mecanism de asociatii pentru intregul poem, stabilind numai sa nu se foloseasca mai mult de o ora si jumatate pentru fiecare contributie, regula ce s-a dovedit […]