„Corpul ca proiect cultural“

Iata (in titlul de mai sus) carei idei i se subordoneaza – marturiseste artistul – cautarile din ultimii ani ale lui Petru Lucaci. Am preferat termenul „cautari“ pentru ca, acelasi plastician, citindu-l pe Lao Tzi, intr-un scurt text autodefinitoriu publicat in elegantul catalog ce-i insoteste una din cele trei ipostazieri expozitionale bucurestene simultane ale inceputului de an 2001, subliniaza ca vrea sa fie un bun calator, adica unul care „nu are planuri fixe si nu este obsedat de gindul de a ajunge“. Pe de alta parte, aceasta adevarata ofensiva, pe un front larg: Galeria Simeza, Muzeul Literaturii Romane, Galeria Selari 13 (spatiu expozitional inaugurat ca atare tocmai cu ocazia manifestarii lui Petru Lucaci), poarta pe invitatia care o anunta (si s-a desfasurat in perioada 6-19 februarie) genericul Ubicuitate. O lamurire, dincolo de demonstratia expozitiilor insesi, gasim in argumentul scris care insoteste „proiectul“ lui Petru Lucaci: „Concomitenta ipostazelor mele artistice din acest moment reprezinta, in diversitatea si nu in unicitatea lor, cine sint eu acum. Este de fapt un moment autobiografic.“ Artistul nostru optzecist realizeaza o „punere in pagina“ a coexistentei limbajelor, dar si a coexistentei viziunilor, in actuala etapa a creatiei sale. „Simultaneitatea de interese si de cautari“ este, se […]