Batiscaful literar

Lumea fictiunii ca o lume acvatica, cercetata de un scafandru, scriitorul… Cred ca este una dintre cele mai tulburatoare imagini din literatura romana, de la origini pina in prezent. „…in fata paginii, totdeauna tot la suprafata te afli. Respiri. Esti in aer. Intre tine si el sint distorsiuni, neintelegeri, carente grave de comunicare. Ceea ce lui i se pare a fi o catastrofa, pentru tine poate fi doar o umbra rosie in apa. Ce frumos, spui tu, de parca soarele ar rasari din adincuri! El insa stie ca-n preajma se misca rechinul si ca tocmai a atacat o faptura cu singe cald.“ Una e sa te afli in fata paginii si alta e sa intri in ea, personajele sa se transforme in persoane reale. Singele pare un apus de soare frumos daca pastrezi distanta intre tine si pagina. Daca te „scufunzi“, daca te „activezi“, trebuie sa investighezi adincurile cu o mare precautie. Detectivismul dintr-un roman precum Les Gommes s-a transformat, la Nedelciu, in investigatie. Naratorul si personajele nedelciene se afla tot timpul intr-o stare super-vitala, super-lucida – fiecare milimetru de realitate este inspectat cu atentie. Si ei nu cauta niciodata in van, nu fac nici un gest gratuit. Jocul favorit […]