Disperare impura

O. NIMIGEAN Planeta 0 Editura Junimea, Iasi, 2002, f.p. Planeta 0 e un „jurnal poetic“. El cuprinde poeme scrise in intervalul 26.10.’97–19.07.’98. E aproape un an din viata lui O. Nimigean, scris, fireste, in zilele de inspiratie. Nu e vorba insa pina la capat de o poezie a cotidianului, ci de o retorica ce amalgameaza „realismul“ poetic cu pornirile onirice. „Imi inventez identitati nu heteronimi“ noteaza poetul. Cum arata aceste „identitati inventate“? Ar fi mai intii cea care domina, inca dintru inceput volumul: un „eu“ dezabuzat, deprimat, traind pe marginea prapastiei. Acest O. Nimigean traieste cu tristete „raul secolului“, prelungind conditia romantica a poetului pina-n pragul mileniului trei. Asezata in chiar primul poem al volumului, 26.10.’97, aceasta „identitate“ exprima criza, o criza si o stare „poetica“, cu radacini, spuneam, in romantism, si „frunzulite“ lirice pina la „autodestructivii“ inceputului de mileniu: „Eu: fara bani, fara orizont social, slabit de programul de exterminare al acestei veri, cind – uitat de G. – am supravietuit cu piine si apa, cu mere, cu putin salam si multe tigari si destul alcool, prabusit launtric, in imposibilitatea de a mai citi si scrie, devitalizat, dezorientat, bucurindu-ma-cu o suspecta liniste – de stranii lumini letale“. Acesta e […]