CAFE EUROPA. Ziua cind muzica a murit. (Nu fata din fabrica)*
(Björk. 01, uvertura, 00:00 – 02:00)
- 06-02-2001
- Nr. 50
-
Chris KEULEMANS
- COLOCVII
- 0 Comentarii
Postmodernismul a devenit o parte componenta a habitatului nostru. Eu unul, in atmosfera culturala a Amsterdamului, rareori aud mentionat acest cuvint. La inceput am crezut ca poate a fost uitat, nefiind indeajuns de important, sau ca este intentionat trecut sub tacere, ca si cum un tabu ar fi fost instituit asupra acestui mod de gindire de catre o elita iritata, care a trecut printr-o perioada grea in anii ’80, iar acum este fericita sa scape de toate aceste subiecte fragmentate si complicate teorii nascute in Franta. Numai in cercurile academice, postmodernismul este inca o forma foarte apreciata de discurs si nu doar o moda. Pentru restul societatii, fenomenul parea disparut fara urma. Greseam insa. Postmodernismul nu este mort, este doar invizibil – invizibil in felul in care sint asa sunetele si aerul unui oras. Pentru ca ele se afla peste tot in jurul nostru, nu le putem diferentia de restul peisajului inconjurator. Sa ne gindim la doua dintre cele mai faimoase femei din aceasta metropola: Madonna si Björk. Nu cu mult timp in urma, la Stockholm, Madonna a primit premiul MTV Europe pentru cea mai buna artista a anului. O mama, in virsta de 42 de ani, dupa o nastere […]