COLOCVII

Dialogismul pragmatic al profesorului Paul Cornea

Desfasurata pe paliere multiple, activitatea profesorului Paul Cornea – opera de pedagogie si actiune culturala modelatoare, acoperind citeva bune decenii – ofera imaginea unui edificiu complex si sistemic, in cadrul caruia pluralismul metodologic si interdisciplinaritatea sint puse in slujba unei viziuni dialogice echilibrate si integratoare, angajate pragmatic si deschise catre principalele provocari epistemice din cimpul cercetarii literare internationale. Nu-mi propun in cele ce …

Citeşte articolul

Contaminari. Modernism si avangarda

Arhitectura teoretica si metoda Se cunoaste foarte bine faptul ca Adrian Marino este un teoretician al marilor sinteze, un spirit critic preocupat si pasionat de proiecte ample, a caror anvergura enciclopedica este evidenta. Hermeneutica ideii de literatura, Dictionarul ideilor literare, Biografia ideii de literatura sint doar citeva dintre cartile care se inscriu acestui program deschis spre monumentalitate. Adrian Marino isi precizeaza de fiecare data, …

Citeşte articolul

Adrian Marino si „complexele“ criticii literare romanesti

(Introducere in critica literara, la o noua lectura)

Recitind lucrarile lui Adrian Marino, cu intentia de a releva elementele unei teorii a criticii literare, am intimpinat dificultatile unei asemenea teme. Nu pentru ca ea n-ar fi posibila – exista o preocupare constanta a teoreticianului in acest sens –, ci datorita caracterului complicat, problematic al relatiilor lui Marino cu domeniul criticii. Cum se stie, s-a afirmat in lumea literara ca „recenzent frenetic“ (M. Iorgulescu) …

Citeşte articolul

Doi teoreticieni literari

In zilele de 12 si 13 noiembrie a avut loc la Sala de Consiliu a Facultatii de Litere din Universitatea Bucuresti un colocviu cu tema Cum s-a facut teorie literara in Romania postbelica. Organizator: Catedra de Teoria literaturii. Participantii – cercetatori, cadre didactice la universitatile din Bucuresti si Brasov – au sustinut comunicari despre la operele unor personalitati reprezentative pentru evolutia teoriei literare, comparatisticii si …

Citeşte articolul

Colocviul Un „loc de memorie“: de la Casa Poporului la Palatul Parlamentului

Colocviul Un „loc de memorie“: de la Casa Poporului la Palatul Parlamentului, organizat de Ambasadele Frantei si Germaniei la Bucuresti (10 mai 2004) Arhitectura, simbolistica, trecut si prezent, transformari, exorcism, viitor… Nu de mult, la inceputul lunii mai, am prezentat pe larg in Observatorul cultural extraordinarul spectacol pirotehnic realizat la Bucuresti de catre Pierre-Alain Hubert, la Palatul Parlamentului, sub titlul Lumini in …

Citeşte articolul

Opinii

Pierre-Alain HUBERT „In sine, Palatul Parlamentului este neutru din punct de vedere estetic, cel putin la exterior. Stilul sau neoclasic il asaza din start printre cladirile «magice» ale lumii. Aspectul sau magic trebuie reinventat si sensul amintirii schimbat, iar aceasta se poate face cu ajutorul luminii. Prin urmare, propun o rescriere a esteticii sale, transformate pentru o seara mareata. Un elicopter imprastie intunericul si deschide …

Citeşte articolul

Palatul Parlamentului intr-o noua lumina

In ziua in care am sosit pentru prima oara in Bucuresti, un coleg de la ambasada m-a luat de la aeroport si, inainte sa aflu unde urma sa locuiesc, mi-a oferit un tur al orasului. Era o zi intunecata de ianuarie si Palatul Parlamentului – singura cladire din Bucuresti despre care auzisem cum mult timp inainte de a ajunge aici – m-a intimidat, ba chiar …

Citeşte articolul

Toate provin din istorie…

Cladirea Palatului Parlamentului era cunoscuta pe vremea lui Ceausescu drept Casa Poporului. Ar fi fost, cu siguranta, mai democratic sa se numeasca asa: o Casa, o casa foarte mare. In fapt, atunci mi se parea normal sa-i spunem Palatul lui Ceausescu, fiindca, departe de a fi o „casa a poporului“, era, in fond, palatul pe care si-l visase el si care avea sa fie exact …

Citeşte articolul

Tentatia grandorii

Propun o meditatie istorica si – sa spunem – post-istorica asupra acestei Case a Poporului. As continua si eu ideea acestui palat ca „loc al memoriei“, chiar daca ramine de vazut in ce masura aceasta notiune de „lieu de memoire“, care este eminamente franceza, poate fi exportata si in alte contexte nationale. De altfel, aceasta este o intrebare academica macar de la 1984, cind aparea …

Citeşte articolul

Decontaminarea Reichstag-ului

In august 1971 i-am scris lui Christo si i-am facut sugestia de a impacheta cladirea Reichstag-ului. Folosesc inca termenul pe care l-am utilizat si atunci, de „impachetare“, si nu, de pilda, de „camuflare“. Am avut de invins piedici politice de neimaginat. Abia in februarie 1994 am ajuns sa avem succes in Bundestag si in iunie 1995 proiectul a fost dus la bun sfirsit. Cinci milioane …

Citeşte articolul

Bazilica Sacré Coeur –

Raporturile cartierului Montmartre cu Parisul au fost agitate. Astazi, este una dintre zonele turistice cele mai apreciate. Cind eram tinar, bazilica Sacré Coeur din Montmartre era cea mai detestata de catre parizieni. Nu puteai sa te duci acolo fara sa auzi remarci sarcastice asupra imitarii stilului turcesc, asupra ciudateniei acestei constructii romano-bizantine, comparate cu Domul de la Ierusalim. Ideea era ca acea …

Citeşte articolul

Sa intelegem mai bine ce s-a intimplat in Bucuresti in anii ‘80

Cladirea Palatului Parlamentului si intregul proiect trebuie sa fie acceptate, sa faca parte din istoria orasului si din imaginarul colectiv, dincolo de intrebarile noastre de natura estetica sau politica sau de orice alt fel. Dupa 1990, in Romania s-a scris foarte mult despre acest subiect. Intelectuali, arhitecti, istorici, tot felul de oameni de cultura, de oameni cu acces la cuvintul scris au incercat sa-si explice …

Citeşte articolul

Puterea comunista si-a produs propriul oras

In 1992, cind am sosit prima data la Bucuresti, am vazut o padure de macarale, cladiri nesfirsite si Casa Poporului, care parea incheiata. Documentele filmate aratau cit de strain era ansamblul fata de viata orasului. Iata – mi-am spus – un loc care simbolizeaza o putere, dar puterea a disparut inainte ca locul acesta sa fie folosit. O cladire care n-a functionat niciodata este un …

Citeşte articolul

Traducator-autor: o relatie decalata

In anii ’70, teoria literara de inspiratie structuralista a proclamat, prin vocea lui Roland Barthes, la care s-au asociat apoi si altele, nu mai putin reprezentative, „moartea autorului“. S-a pus astfel la indoiala insasi pertinenta mai vechii notiuni de „intentie“, adica operativitatea teoretica a raporturilor dintre text si autor, precum si a „responsabilitatii“ autorului vizavi de sensul si semnificatia textului. Acea intentional fallacy, …

Citeşte articolul

COLOCVIUL ASOCIATIEI DE LITERATURA GENERALA SI COMPARATA DIN ROMANIA

In numarul de saptamina trecuta al Observatorului cultural am informat asupra colocviului organizat in zilele de 27 si 28 iunie, la Bucuresti, de catre Asociatia de Literatura Generala si Comparata din Romania (ALGCR). Au fost prezentate 27 de comunicari si au avut loc pe marginea lor discutii – uneori foarte aprinse – la care au contribuit numerosi alti participanti (lista extinsa a numelor a aparut …

Citeşte articolul

Despre o anumita demnitate profesionala

Colocviul din 27-28 iunie a fost al patrulea organizat de Asociatia de Literatura Generala si Comparata din Romania. Primul a avut loc la Timisoara, in 1998, ocazie cu care s-au si pus bazele Asociatiei (initial doar „de Literatura Comparata“, termenul „Generala“ fiind adaugat mai de curind, pentru a nu pastra in titulatura o limitare prea stricta; tendinta e – intr-adevar – mai „generala“ in cercetarea …

Citeşte articolul

Opinii…

„As putea spune impartasind, cred, opinia generala printre participantii la recentul colocviu al Asociatiei de Literatura Generala si Comparata ca lucrarile sale s-au bucurat de un succes mai mare decit cel pe care il scontam. Intr-o atmosfera informala, de mare cordialitate, ne-am ascultat si ne-am sfadit doua zile asupra statutului actual al literaturii. Ca totdeauna, n-am rezolvat problema pusa in discutie, dar ne-am dat …

Citeşte articolul

Textul schizoid

In Postmodernist Fiction (1996), Brian McHale defineste textul schizoid ca fiind textul dublu, despicat pervers in diferite moduri pentru a contine doua discursuri paralele. Exemplificat prin creatii ale lui T.S. Eliot, Vladimir Nabokov, Flann O’Brien, Raymond Federman si Alisdair Gray, el ramine, in varianta McHale, redus la asocieri verbale in aceeasi limba, desi inserarile se pot face atit in limbi diferite, cit si in coduri …

Citeşte articolul

Literatura – posibilitati si limite postmoderne

Spatiul literaturii se complica enorm din momentul aparitiei si institutionalizarii culturii de masa. Frontierele literarului se largesc, isi pierd contururile ferme de altadata, intra in interferenta cu noi forme de textualizare si reprezentare a realului. Cum se stie, la originea tehnicilor din ce in ce mai sofisticate in timp ale reproducerii operelor artistice se afla tiparul si litografia. Reproducerea si multiplicarea textelor scrise …

Citeşte articolul

Dupa postmodernism: neantul sau un nou clasicism?

Vreme de doua decenii, la noi, desi cu un decalaj de alte doua decenii fata de Occident, s-a vorbit si scris enorm despre postmodernism, de cele mai multe ori tragind cu ochiul prin carti de referinta aparute pe alte meridiane (contributiile autohtone abia recent au inceput sa apara, cea mai substantiala fiind Postmodernismul romanesc de Mircea Cartarescu), incit a parut publicului larg mai degraba argoul …

Citeşte articolul