Arta de for public, arta privata. Interviu cu Ion NICODIM

Plecat in Franta la sfirsitul anilor ’70, Ion Nicodim a incercat, o data confruntat cu o piata vie si autentica a lucrarilor de arta, sa-si testeze capacitatea de a „face fata de unul singur“ exigentelor ei, profitind in acelasi timp de avantajul de a crea intr-un spatiu de libertate si de efervescenta artistica. In acest spatiu se articuleaza, rind pe rind, relatia pictorului cu critica – „criticul de arta este un om de stiinta. El vrea sa te includa pe tine ca artist intr-o anumita categorie. Are anumite criterii si le cauta, in multitudinea lor, pe acelea potrivite. Foarte rar s-a intimplat sa intilnesc critici de arta care puteau sa patrunda in adincimea unei arte. Arta de altfel este foarte absconsa, nu are nevoie de cuvinte. Nimic din ceea ce facem noi ca artisti nu are de fapt nevoie de cuvinte si nu poate fi tradus“ – si cu generatiile din urma – „ceea ce ma face intr-un fel sa sufar, acum, este faptul ca generatia tinara se considera o generatie spontanee. Ei n-au iesit din nimic, trecutul e intotdeauna negru si toti ceilalti au fost compromisi, numai de la ei incepe arta. Dar o generatie nu are cum sa […]