Vocatia fericirii

Nina BERBEROVA Sublinierea imi apartine Traducere si note de Natalia Stanescu. Prefata de Nina Berberova. Editura Univers, Colectia „Memorii-Jurnale-Corespondenta“, Bucuresti, 2000, 464 p., f.p. Acompaniatoare unei teme ascunse In Rusia inceputului de secol XX, pentru prima si ultima oara in viata, o oarecare profesoara de pian se indragosteste, la 37 de ani, de un mult mai tinar elev. In urma acestui accident amoros se naste Sofia Antonovskaia: o fiinta stearsa, „pe care nimeni nu o asculta si pe care nimeni nu o observa, fiinta lipsita de nume si de talent“ sortita sa existe, precum Cain si Salieri, pe un etern loc secund, in umbra altuia, inzestrat si iubit de Dumnezeu. Stinghera si stingace, prea putin deprinsa cu eticheta conversatiei mondene, Soniecika manifesta in schimb forta solilocviilor lucide si compune in tacere un jurnal al nefericirii. Noteaza fara crutare sursele tuturor umilintelor, al caror lant aparent interminabil incepe chiar cu istoria nasterii sale, revelate la 15 ani („Am inteles ca mama era rusinea mea, dupa cum eu eram rusinea ei. Si ca toata viata noastra era o ireparabila «rusine».“), isi schiteaza portretul deloc favorabil („Nu eram inteligenta si nici frumoasa, nu aveam rochii scumpe si nici vreun talent neobisnuit“, „sint mica, […]