Orgia perpetua. Flaubert si Doamna Bovary

Exista, in opinia autorului peruan, trei modalitati de abordare critica a unui roman: prima, individuala si subiectiva, vizind impresia pe care cartea o lasa cititorului; a doua, obiectiva, stiintifica, raspunzand unor reguli universale, analizind povestea cartii, sursele de inspiratie, crearea timpului si a limbajului, iar cea de-a treia, corespunzind mai degraba istoriei literaturii decit criticii propriu-zise, analizeaza textul in functie de romanele care s-au scris anterior si cele care se vor scrie ulterior. Fiecare dintre aceste trei abordari ale romanului Doamna Bovary alcatuiesc un studiu interesant al lui Mario Vargas Llosa. In prima abordare, Llosa evoca vechea sa relatie cu romanul lui Flaubert, insistind asupra caracterului acestei opere construite intr-o riguroasa ordine, pe descrierea vietii obiective, concrete, si a temelor esentiale regasite aici, ca: revolta, violenta, melodrama si sexul. In cea de-a doua parte, dupa ce Llosa analizeaza contextul in care s-a ivit cartea Doamna Bovary, acesta analizeaza in profunzime talentul lui Flaubert de a transforma realitatea intr-o opera de arta, prin intermediul stilului, pornind de la tematica si personaje si ajungind la timpul narativ si la punctul de vedere al naratorului. In fine, in ultima parte, Doamna Bovary este prezentata ca primul roman modern. (Olimpia Novicov) Primul roman modern […]