FILM. Oua si poezii

„Astazi lumea are nevoie de oua, nu de poezii“. Nu stiu exact ce vrea sa spuna poetul convertit la avicultura din filmul chinez Chicken Poets (inclus in competitia locarneza), dar imi place cum suna. Incerc sa mi-l imaginez pe Paunescu rostind asta in fata unei natiuni infometate si chiar reusesc. Tabloul imi dispare repede din fata ochilor pentru ca ceea ce vad pe ecran e infinit mai ofertant: „Maiakovski plinge albus de ou“. E prea mult pentru memoria mea asaltata de atitea filme pe care nu stiu daca voi fi in stare sa le sterg din ea prea curind. Mi-ar trebui o tasta delete undeva, in spatele urechilor. Transcriu pe un colt de hirtie, in intunericul salii, replica si tabloul, pentru ca filmul chinezului astuia promite sa fie la fel de entuziasmant si ma tem ca highlights-urile sa nu se piarda prin cine stie ce gauri negre. Nu sint adeptul notitelor nu-ma-uita. De obicei, imi las memoria sa pastreze ceea ce e de pastrat si sa evacueze, de la sine putere, rahatul. Asta nu-nseamna ca, de multe ori, nu-mi joaca feste si pastreaza si rahaturi… De aceea, continuu sa iau notite. De pe aceeasi lista, pastrata special pentru articolul de […]