Cuvintelnic fara frontiere. Ministrii

Uneori, nu prea imi vine sa cred ca romana se trage din latina! Exemplele acelea care se tot invoca la clasa in sustinerea acestei teze si pe care le stim cu totii – de genul vacca, -ae, furca,-ae, porcus,-i, aro, arare – nu mi se par convingatoare. Partitura aceasta rustic-naturala a vietii, a carei presupusa eternitate filozofii mioritici ai culturii noastre ne-o tot cinta, a incetat de mult, cred eu, sa mai stea pe pupitrele de azi. Sau oricum, vechea melodie a trebuit bemolata: in vremurile noastre, „vacile sint nebune“, „porcii mor la Comtim“, pamintul e mai putin arat, in schimb e „arat“ de buldozere asa-zisul gazon din fata blocului. Cit despre „furci“, ele sint mai putin arhaica unealta, cit „ceva“ unde este aruncat „cineva“, de exemplu Primul-ministru, de catre propriii sai ministri. Si cu asta am ajuns unde voiam sa va aduc: la cuvintul „ministru“, sosit si el din latina, chipurile, chiar daca cu un ocol devastator prin franceza. Ce cuvint clar, rotund, plin si mai ales evocator la modul pictural! Pronunta-l si mai ca vezi inaintea ochilor personajul – solemn, corpolent, trancanind in nestire la celular, flancat de stolul ciripitor al secretarelor si de haita latratoare a amploaiatilor, […]