Cuvintelnic fara frontiere. Cibernetica tranzitiei
- 31-10-2000
- Nr. 36
-
Andrei CORNEA
- ARTICOLE
- 0 Comentarii
Cine spune ca limba este inteleapta, ca istoria ei lumineaza anumite asocieri sau distinctii, ramase altfel obscure? S-ar zice, macar la prima vedere, ca intelepciunea ei e numai buna de un bufon; tine de prestidigitatie, are ceva de scamatorie, e pusa pe farse bizare, da numere demne de un David Copperfield intr-o doaga. Ca proba: ce legatura vedeti intre „cibernetica“ si „chiverniseala“? Adica intre termenul desemnind stiinta care ne invata cum sa construim masini inteligente si arta, fie si mai de mahala, de a pune ban peste ban in folosul personal si al familiei? Intre nascocirea lui Norbert Wiener si capacitatile lui jupin Dumitrache? Si totusi: cuvintul vechi-grecesc „kybernis“ sta la baza amindurora. „Kybernis“ nu inseamna altceva decit „cirma“. De aici verbul „kybernao“ – a cirmi nava, a o face sa navigheze cum se cuvine; „kybernetes“ e „cirmaciul“, iar „kybernetike“ sau „kybernesis“ va fi „ arta cirmaciului“. Ca un cirmaci este o persoana inteligenta, experimentata si cu stiinta e limpede; el trebuie sa raspunda adecvat si rapid provocarilor marii si peripetiilor navigatiei. De aici si sensul derivat, preluat in cuvintul modern „cibernetica“: masinile inteligente sint capabile sa raspunda (au, cum se spune, „feed back“), ba chiar sa-si adapteze raspunsurile la […]