Bucuresti-Hilariopolis sau orasul hilar

Motto: „Nici un oras nu poate face o impresie mai deprimanta, deznadajduita si mizerabila ca Bucurestii.“ Sir James Bailie Fraser, 1836 Bucurestii sint o expresie desavirsita a coabitarii dintre variate si nebanuite contraste. Putem sublinia ca aceasta realitate este singura constanta istorica a orasului. Sau a unei asezari aglomerate care s-a adunat cu greu si care, in mare graba, se chinuieste inca sa-si fabrice o personalitate. Dar toate bucatile constitutive, in diversitatea lor incompatibila cu uniformitatea atit de dorita, distrug acest efort perpetuu de cosmopolitizare. Centrele aglomerate, care au esuat lamentabil in astfel de eforturi, certifica faptul ca centrul lor elitist, subtire si fragil, a fost dintotdeauna santajat de periferia majoritara care in final i-a impus modelul sau formator. Acest segment al spatiului periferic, care se confrunta cu un model cultural opus, confruntarea violenta si definitiva dintre modern si primitiv este foarte interesanta in cadrul Bucurestiului, intrucit este un caz in care periferia a invins. A invins ajutata de impresionantul fond cultural peste care s-au aruncat, de-a valma, tipare si modele imprumutate contextual, refuzindu-se procesul transformarilor graduale. A existat insa un flux variat de coabitari: intre lux si mizerie, intre oameni si ciini, intre colibe si palate; intre burghez si […]