Mobilierul poetilor

Cind i-am aratat prietenei mele diploma de inginer, a incretit fruntea si a intrebat foarte neincrezatoare: – Adica asta inseamna ca ai putea sa faci o casa? – Si mai multe, si un pod, si o cale ferata… ma laudai eu. – O casa…, isi urma amica mea neturburata gindul, …cu tot ce cuprinde? Sa zicem o vila! – De ce nu? indraznii. – Atunci la ce-ti folosesc toate prieteniile tale cu poetii? izbucni fara menajamente intrebarea ei. – Poetii? Ma ajuta mult. Uite, de exemplu, cum n-am acum posibilitatea sa-ti construiesc vila, as putea incerca sa o reconstitui imaginativ. Iti dai seama de capacitatea de iluzionare a poeziei. – Daca nu se poate altfel, ofta prietena mea dezamagita. – Bine! Dar sa presupunem ca te-ai ocupat de ziduri, de tencuieli, de sarpanta. Ce facem cu mobilierul? Intii trebuie mobilier pentru un dormitor. Un studio… – Studioul e o mobila standard, draga mea. Nu preferi mai degraba somptuosul pat urias al lui Baudelaire: „Nous aurons des lits pleins d’odeurs legères Des divans profonds comme des tombeaux Et d’étranges fleurs sur des étagères Ecloses pour nous sous des cieux plus beaux“… – N-am nici o preferinta pentru maladiv. Si in al […]