„Toate poemele mele sint niste batalii“. Interviu cu Ruxandra CESEREANU

Numele Ruxandrei Cesereanu e deja sinonim cu un anumit fel de a scrie poezie, poezie care pe alocuri seamana si cu a altora, dar care cel mai adesea seamana cu insasi autoarea ei. Violenta acestei poezii nu este, se pare, demonstrativa, ci reprezinta reflexul unor munci interioare autentice, al unui travaliu in urma caruia poeta se naste pe sine, rupind zagazurile si traindu-si pina la capat propriile spaime si nevroze. In viata de fiecare zi, tumultul poeziei se topeste insa intr-o evolutie aproape academica. Ruxandra Cesereanu este fiica criticului literar tribunist Domitian Cesereanu si a profesoarei Aurora Cesereanu. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj in 1985, este doctor in litere din 1997, redactor la revista Steaua si lector la Facultatea de Stiinte Politice, sectia de Jurnalism, din Cluj. Face, de asemenea, parte din conducerea Centrului de Cercetare a Imaginarului din Cluj. A publicat mai multe volume de poezie, dintre care amintim Zona vie, Gradina deliciilor, Cadere deasupra orasului, Oceanul Schizoidian, Venetia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane, Femeia-cruciat. Ceea ce o individualizeaza pe Ruxandra Cesereanu este felul in care obsesiile sale circula din textele pur literare in cele teoretice, fara a se trada pe ele insele si fara a-si […]