Cina à la Esterházy (II)

L.J.O.: Iti folosesti si scrierile de pina acum in cartea la care lucrezi? P.E.: Da. Le recitesc, apoi fie tin seama de ele, fie nu. L.J.O.: Nu ti s-a intimplat sa uiti cite ceva dintr-o carte? P.E.: Ba da. Nu se poate sa nu uiti cite ceva. Dar greseala apartine acestui proces. Daca vrei sa introduci ceva, atunci e greseala de-adevaratelea, pentru ca e vorba de ceva din interior. L.J.O.: Si cum se poate remedia? P.E.: Ramine asa. Asta este. Se poate sa fi transcris ceva incorect. De exemplu, un citat, asa ramine. Eu nu lucrez cu computerul, ci cu miinile si cu picioarele. Nici macar cu masina de scris, ci cu pixuri si cu stiloul. L.J.O.: Si toata treaba asta cum se transforma in manuscris? Tu il scrii? P.E.: Adevarul este ca transcriu totul de trei ori, iar la cea de-a treia transcriere ma straduiesc sa scriu lizibil. Apoi vine geniala Gizi, pe care am mostenit-o de la Péter Nádas, si introduce totul in computer. Deci, in urma cu trei ani am chemat-o la telefon pe Gizi si i-am spus: draga Gizella, trebuie sa-ti schimbi modul de viata. Trebuie sa inveti sa scrii la computer. Pentru ca eu am […]