Poetii pe strada

Prietena mea, tintuita la pat de o serioasa raceala, capatase obisnuitul dor al bolnavilor, tocmai de ceea ce este interzis. – As vrea sa facem o plimbare, ofta ea…, lunga, parca au trecut ani de cind n-am mai vazut strada. – Dar n-ai voie, incercai eu sa o linistesc. – Medicii astia, ridica ea cu dispret din umeri. Ce-ai zice sa ma imbrac si sa iesim? – Nu, facui eu ingrozit. Stai linistita. Ne vom plimba cu ajutorul poeziei. Va fi, iti garantez, o plimbare mai frumoasa decit… – Mersi, replica amica mea imbufnata. – Poetii tai zac in turnul de fildes si nu vad strada cu saptaminile… Cel mult, ai sa ma duci pe citeva ulicioare melancolice, „unde bate luna la feresti“, sau ai sa vrei sa ascult linga Demostene Botez „cintind o caterinca la coltul unei strade“. – Dimpotriva, draga mea. Ai sa alegi tu. Uite o strada noua, industriala, din Apollinaire: „J’ai vu ce matin une jolie rue dont j’ai oublié le nom Neuve et propre du soleil elle était le clairon Les directeurs des ouvriers et les belles sténo-dactylographes Du Lundi matin au Samedi soir quatre fois par jour y passent…“. …sau poate preferi o strada […]