Poezia experientei, poezia normalitatii (I). Interviu cu Luis Garcia MONTERO

Luis Garcia Montero este unul dintre cei mai importanti poeti ai momentului in Spania. Nascut in 1958 in Granada si profesor de literatura spaniola la universitatea din acelasi oras, a publicat numeroase carti de poezie: Y ahora ya eres dueno del puente de Brooklyn (Si acum esti deja stapinul podului din Brooklyn), Tristia, El jardin extranjero (Gradina straina), Diario complice (Jurnal complice), Las flores del frio (Florile frigului), Habitaciones separadas (Camere separate) si Completamente viernes (Pe de-a-ntregul vineri). Opera sa se inscrie in curentul numit „poezia experientei“, din ai carui reprezentanti ii amintim aici pe Javier Egea si Alvaro Salvador. Ca eseist, Garcia Montero a publicat diverse culegeri de articole, dintre care mentionam La otra sentimentalidad (Cealalta sentimentalitate – termen deosebit in spaniola de sensibilidad – sensibilitate), Poesia, cuartel de invierno (Poezie, cazarma de iarna), La palabra de Icaro (Cuvintul lui Icar) si Por que no es util la literatura (De ce nu e utila literatura), ultima impreuna cu Antonio Munoz Molina. In 1994 a obtinut Premiul National de Poezie. Luis Garcia Montero, ti-as propune pentru inceput sa vorbim putin despre aceasta eticheta de „poezie a experientei“. In afara de depasirea clasicei dihotomii ratiune/sentiment, care sint orientarile generale ale miscarii, […]