Clasamente si comentarii (III)

Gabriela GAVRIL: Nu cred ca va pot raspunde printr-un top la aceasta intrebare. Trecind peste stringerea de inima pe care mi-o provoaca astfel de clasificari, m-as afla in situatia nostima de a compara – in virtutea aceleiasi etichete – scrieri de factura diferita, reprezentind momente distincte in evolutia romanului ca gen. Mai mult, daca m-as incapatina sa aplic aceeasi grila de analiza tuturor romanelor din secolul al XX-lea, m-as trezi ca inghesui burta bunicului, sa incapa in blugii decolorati ai nepotului, si as lipi de nasul sugarului monoclul unchiului mort – de plictiseala – in razboi. Daca voi face un efort de imaginatie si voi privi acest „bastard“ al literaturii ca pe un sistem ce tinde sa-si actualizeze toate virtualitatile, atunci nu ma mai pot aventura sa propun vreo ierarhizare, ci, in masura posibilitatilor, voi incerca sa surprind diferentele specifice. Daca renunt la prejudecata progresului in literatura – potrivit careia romanul actual ar fi expresia cea mai evoluata cu putinta a genului –, va trebui sa gasesc alte modalitati prin care sa definesc importanta unui roman. As putea sa accept – in ciuda rigiditatii sale dogmatice – ierarhia impusa de traditie sau, dimpotriva, m-as putea referi la experienta personala de […]