STIL. Renasterea franceza (I)

In secolul al XVI-lea, dupa ce un numar considerabil de artisti straini au vizitat Italia, difuzarea experientelor Renasterii italiene incepe sa cucereasca si celelalte tari europene. Se constata o deschidere catre o alta lume, care valorifica Italia, umanismul si descoperirea antichitatii pagine. Societatea franceza, marcata inca de spiritul medieval, intretinut de mentalitatea razboinica, aventuroasa si cavalereasca, incepe totusi sa se sensibilizeze si ea in raport de cultura italiana si, implicit, de arta antica. Francisc I de Valois (1515-1547), desi adeptul unei vieti rabelaisiene si razboinice, a fost, in egala masura, atras de arta si de valorile umanismului. Stilul, care conventional ii poarta numele, este in fapt primul program coerent de tip renascentist din Franta. El a intretinut, cu multa emulatie, la castelul sau de la Amboise, o viata de curte, intocmai ca un print florentin, inconjurat de artisti italieni pe care-i aduce in Franta, arhitecti, sculptori sau pictori: Leonardo da Vinci, Benvenuto Cellini, Della Robbia, Andrea Del Sarto si altii. Acestia vor crea o scoala puternic individualizata, cunoscuta astazi sub numele de Scoala de la Fontainbleau, care, inainte de mijlocul secolului al XVII-lea, va duce decorul de inspiratie antichizanta si rafaelesca la manierismul elegant si pretios, in voga in Italia […]