„Tu ai fost si esti viata mea…“ (II)

Asa cum Eminescu insusi, atit de suav erotic in poemele sale, scapa uneori precizii senzuale uluitoare in carnete sau in scrisori, Veronica, la rindu-i, putea fi, ca majoritatea oamenilor de altfel, si sobra, decenta, cultivata, pe de o parte, dar si cu momentele ei de vulgaritate sau lipsa de control. Junimea a vazut in ea (si a transmis mai departe) numai ceea ce a vrut sa vada, urmind sugestia lui Maiorescu, si anume imaginea inconvenabila, aceea a femeii ca piuma al vento nascuta spre a zapaci o clipa (sau mai multe) destinele marilor barbati. In aceasta imagine clasic misogina criticii se arata excesiv de tributari lui Maiorescu – pentru care Veronica a ramas o „adversara“ eterna de cind (la 14 ani) a depus ca martora la tribunal impotriva sa – in cunoscutul proces de moralitate. Azi ni se pare curios ca cineva a putut ramine suparat atita vreme pentru o declaratie facuta la 14 ani, adica in plina copilarie. Oricit am inlocui datele problemei cu cele ale epocii, virsta ramine aceeasi. Faptul ca la 14 ani fetele de atunci se pregateau de mariaj sau chiar se maritau (ceea ce, intr-un fel, se intimpla si azi) si deveneau in urmatorii doi-trei […]