Istorie literară

Panait Istrati în texte şi în imagini

Într-un Paris care a comemorat, pe 11 noiembrie, Ziua armistiţiului Primului Rӑzboi Mondial şi, douӑ zile mai tîrziu, victimele atentatului din 2015, în care au murit 130 de persoane (America are un 11 Septembrie al sӑu, dupӑ cum Franţa își are propriul 13 Noiembrie), evenimentele culturale îşi continuӑ propriul ritm. Unul dintre ele, aflat sub semnul lui Panait Istrati, a avut loc în Oraşul Luminӑ …

Citeşte articolul

Mircea Eliade în oglindă cu José Ortega y Gasset

Addenda la o relectură a Itinerariului spiritual

Itinerariu spiritual ar putea fi citit în oglindă cu „manifestul orteguismului“, text foarte influent în epocă; e vorba de Tema vremii noastre (El tema de nuestro tiempo), titlu nemenţionat nicăieri de Eliade, nici chiar atunci cînd, în Memorii, strecoară un mic pasaj de unde ar trebui să rezulte că a abordat, la sfîrşitul anilor ’20, „problema generaţiilor“ independent de Ortega y Gasset: „Curînd, mi-am dat …

Citeşte articolul

Horia Oprescu în lumina documentelor

Un album manuscris dăruit, în 1929, de Horia Oprescu (1904 – 1974) unor prieteni, cu ocazia nunții lor (album despre care va fi vorba în această restituire), spune, înainte de toate, povestea anumitor practici de scriitură. Cele trei poezii inedite din album nu sînt, în sine, spectaculoase pentru istoria literară. Dar documentul, în ansamblul lui, este. Pentru acea istorie care privește spre viețile scriitorilor, spre tabieturile și módele …

Citeşte articolul

Itinerariu spiritual – după 90 de ani (IV)

Acord final

Cînd pune în discuție „primatul literaturii“, sugerînd că într-o cultură matură – coerentă, solidă, decomplexată, deprovincializată – literatura este un domeniu alături de altele, la fel de importante, iar nu regina balului (nu mai mult decît filozofia, istoria sau științele, fie ele „tari“ sau „slabe“), autorul Itinerariului spiritual formulează, deși în alți termeni, o observație întemeiată. Numai că el nu se întreabă ce anume motivează …

Citeşte articolul

Itinerariu spiritual – după 90 de ani (III)

Autocontradicţiile sînt frecvente în Itinerariu spiritual, text-manifest – entuziast, efervescent, amestecînd reflecţii autentice şi inflamări juvenile, ipoteze ingenioase şi paradoxuri facile. Eseistul respinge, cum am văzut, politicul, dar textul său e politic pînă în cele mai fine articulaţii ale sale; se pretinde anti-hegelian în concepţia asupra istoriei, dar demonstraţia sa se dezvăluie tributară hegelianismului; vede rupturi acolo unde există, de fapt, o continuitate firească; proclamă …

Citeşte articolul

Itinerariu spiritual – după 90 de ani (II)

Are dreptate Florin Ţurcanu – amintindu‑ne că „prima intrare pe scena politică a tinerimii de după război avusese caracterul unei contestaţii politice“1 – să examineze cu o oarecare suspiciune apolitismul invocat de autorul Itinerariului spiritual: „Chiar dacă îşi descrie propria generaţie ca fiind apolitică, existenţa acestui tineret politizat, care apărea ca un actor colectiv distinct, trebuie să fi influenţat totuşi imaginea pe care Eliade şi‑a …

Citeşte articolul

Itinerariu spiritual – după 90 de ani (I)

„Linii de orientare“

În vara lui 1927, la sfîrşitul celui de-al doilea an de studii universitare, tînărul Mircea Eliade, student la Facultatea de Litere şi Filozofie, obţine prin concurs o bursă la Geneva oferită de Societatea Naţiunilor. „În principiu, trebuia să urmăm nişte cursuri despre structura şi viitorul Societăţii Naţiunilor, dar eu m-am mulţumit să mă înscriu la Biblioteca Universităţii şi să citesc cărţi inaccesibile la Bucureşti“1 – …

Citeşte articolul

Refresh pentru un secol al memoriei

După o biografie critică-reper a lui M. Blecher (dublată de o excepțională ediție critică a operei blecheriene, apărută chiar în aceste zile), Doris Mironescu, afirmat anterior ca un comentator de finețe al actualității literare, surprinde cu un volum despre secolul al XIX-lea și memoria sa literară. Interesul pentru această zonă, relativ neglijată o vreme de criticii douămiiști, dar redescoperită progresiv, este explicat într-un Argument. La …

Citeşte articolul

Mentalități românești pe drumuri americane

O carte-eveniment este Statele Unite ale românilor... de Dorian Branea. Spun „eveniment“ întrucît avem de-a face nu doar cu o premieră – prima sinteză exhaustivă despre literatura de călătorie a românilor în SUA de-a lungul secolului trecut –, ci și cu o întreprindere de calibru, sinteză a unui segment de mentalitate de-a lungul cîtorva regimuri politice. Autorul (n. 1971), absolvent al Universității de Vest din …

Citeşte articolul

Romanul care nu va muri niciodată

Critica lui Mircea Mihăieş a avut mereu o predilecţie pentru scriitorii „pe muchie“, pentru fenomenele controversate – pînă la un moment dat – şi plurivalente ale literaturii. Această caracteristică transpare din mai multe lucrări, precum Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen, Ce rămîne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha sau Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător. Un sistem al disjuncțiilor Naraţiunile critice ale lui …

Citeşte articolul

Nelly Cutava şi Ion Vinea

Cînd Ion Vinea a început relaţia cu Nelly Cutava, la Teatrul Naţional din Bucureşti erau încă vii ecourile poveştii sale cu Dida Solomon şi renumele lui de „amant fugos“1. Tînăra nu era, încă, angajata Teatrului, era doar studentă la Conservator şi venea aici împreună cu colegii, sub îndrumarea (pe alocuri, destul de libertină) a maestrului lor, adică a profesorului de clasă. Născută la Turnu Măgurele …

Citeşte articolul

Cioran. Acuarelă (II)

Cioran a trăit la Paris din toamna anului 1937 și pînă la moarte. După ce s-a învățat cu splendoarea orașului și cu ritualurile lui, inclusiv culinare, l-a ponegrit în fel și chip, pe măsura elogiilor pe care i le înălțase la început. Dar nu s-ar fi lăsat dus din el pentru nimic în lume. Involuntar, scrisorile către Armel Guerne surprind paradoxul: poetul și traducătorul de …

Citeşte articolul

Cioran. Acuarelă (I)

Cei care l-au cunoscut în plinătatea puterilor lui mi l-au descris ca pe un geniu; iar unii dintre exegeții lui au folosit cu privire la el, în scris, atributul de „genialitate“. Eu nu l-am cunoscut. Cînd am ajuns pentru prima oară la Paris, în aprilie 1995, Constantin Tacou, care, în condiții normale, m-ar fi putut duce la el, i-a pomenit numele clătinînd tăcut din cap, …

Citeşte articolul

Ultimul Barthes românesc: postmodernul anilor ’90

„Un individu, si révolutionnaire se donne-t-il, qui ne se pose pas la question du lieu d’où il parle est un révolutionnaire postiche.“ Roland BARTHES La începutul anilor 1980, în plin ceaușism, orice raportare in vivo a literaturii la politic era, probabil, considerată inutilă: decît să minți, spunea cineva, mai bine să nu vorbești. Subversiune? Întrebarea dacă se putea va atîrna de-acum, fără răspuns, ca un cablu care atîrnă …

Citeşte articolul

Mihail Sebastian şi adevăratul său mentor

În urmă cu ani de zile, intra în circulaţie – mai întîi într-un colocviu internaţional organizat de regretatul Leon Volovici la Ierusalim, apoi consacrată în România pe coperta unei cărţi luate în braţe instantaneu – formula „ucenicul diavolului“, concepută a sintetiza relaţia de vasalitate spirituală dintre tînărul Mihail Sebastian şi magistrul pervertit în rele, Nae Ionescu. Sintagma a şocat prin doza de senzaţionalism, şi în …

Citeşte articolul

Cazul Dimov, o dramă a identităţii

În această scurtă cronică dedicată poetului Leonid Dimov (1926-1987), „un uriaș poet mereu de redescoperit“ (O. Nimigean), recunoscut de Mircea Cărtărescu și de Emil Brumaru drept maestrul lor, nu urmărim demersul său creator, ci drama identității sale, înscrisă în istorie prin sintagma „ura de sine“, amintindu-ne de Otto Weininger, ca simptom al unei „civilizații represive“ (Jacques Le Rider, Modernitatea vieneză și crizele identității, traducere de …

Citeşte articolul

1957. Barthes şi avantajele realismului socialist în România

Cu toate că doxa vorbeşte despre 1963‑1964 ca despre o auroră a deschiderii politice şi culturale din România comunistă, trebuie să fim prudenţi. Este foarte adevărat că desovietizarea cunoaşte manifestări incontestabile abia acum1. Ceea ce se omite adesea din tabloul deschiderii este dinamica regimului sovietic însuşi. Studiile care documentează această perioadă din perspectiva studiilor literare, în România, leagă, cu îndreptăţire, această deschidere culturală de desovietizare: …

Citeşte articolul

O miză asumată: delicii şi suplicii în expertiza poeziei

În ierarhia valorilor literare, Mihail Sebastian rezerva poeziei un loc preferenţial. Lecturi fecunde i-au întreţinut pasiunea şi l‑au pus în situaţia de a dobîndi o perspectivă sigură, încă din anii liceului, asupra poeţilor exponenţiali în evoluţia lirismului modern. La bacalaureat, cînd a avut de ales, pentru proba scrisă la limba şi literatura română, să dezvolte un subiect privitor tocmai la cristalizarea primelor noastre structuri poetice, …

Citeşte articolul

„Dans pe sîrmă“

Ceea ce face Ovidiu Morar în volumul Suprarealismul românesc iese din disecarea îndeajuns de consacrată a fenomenului avangardist – artistic, filozofic, social –, căruia i se subsumează, frondeurii de-acum un secol ajungînd să capete, azi, un statut aproape academic. Autorul se concentrează asupra metamorfozelor suferite de suprarealism de la începuturi pînă în a doua parte a veacului al XX-lea, propunînd ca temă de reflexie „revirimentul …

Citeşte articolul

Istorie, politică şi literatură în marile controverse literare

Scriitorul şi publicistul braşovean Iulian Cătălui „inventează“ şi exersează cu succes într-un gen literar nou, la graniţa dintre critica literară şi publicistică, alimentat de un puternic filon de istorie, istorie literară şi literatură comparată, şi ne propune, astfel, eseostudiul, pe care-l cizelează în lucrarea Mari controverse literare, apărută la Editura Aldus, Braşov, în anul 2014. Informaţia de natură istorică şi culturală a autorului este foarte …

Citeşte articolul