Poetii si meseriile
- 29-10-2002
- Nr. 140
-
Ovid S. CROHMALNICEANU
- Literatură
- 0 Comentarii
– Imi place foarte mult afisul congresului C.G.M., hotari amica mea dupa ce contempla citeva minute albastrul salopetei muncitorului urias care conducea sina de cale ferata sustinuta de macara. – Tu, care ai tot felul de colectii poetice, ma interpela ea usor ironic, poate poti face un congres sindical din opera prietenilor tai. Sau poetii cu care ma asasinezi zilnic nu s-au ocupat de aceste mai putin nobile indeletniciri ca batutul pingelelor sau croitul pantalonilor. – Te inseli amarnic, scumpa mea, o oprii eu. Chiar inghetatul de Mallarmé a consacrat o poezioara talpuitorilor de ghete „Son marteau qui ne dévie Fixe des clous gouailleurs Sur la semelle l’envie Toujours conduisant ailleurs Il recréerait des souliers O pieds! Si vous le voulez“, si tot el una geamgiului si… – Cu spiritul tau dezordonat nu reusesti nici macar sa urmaresti un joc, interveni ea. Nici nu ma mir ca-ti plictisesti cititorii. Asteapta sa aleg eu. O sa deschidem congresul si voi chema la tribuna pe reprezentantul fiecarei meserii. Sau asa nu-ti convine, pentru ca nu mai poti toca tot ce-ti trece prin cap. – Stai… – Nici un stai, si batu energic cu pantoful in caldarim, oprindu-se din mers. Nu mai facem […]