Ce mai inseamna sa fii postmodern, astazi
O critica a Omului recent din perspectiva intrebarii: „Ce se dizolva atunci cind ceva se rezolva?“
- 12-11-2002
- Nr. 142
-
Lorena ARMULESCU
- STUDII CULTURALE
- 0 Comentarii
Inceputul publicarii in revista Orizont a Notelor despre Omul recent a fost o mare bucurie pentru noi, care asteptam de o vreme pozitia exprimata a lui H.-R. Patapievici cu privire la un fenomen atit de la moda, nu?, cum este postmodernitatea. Ca multi altii, il consideram pe Patapievici o autoritate in cadrul intelectualitatii noastre. Meritele sale sint de netagaduit, mai ales in ceea ce priveste luciditatea spiritului critic si umanist, angajat intr-un mod cit se poate de responsabil in constientizarea propriei noastre stari. Ca multi altii, am citit cartile sale, multe dintre articolele sale, care ne-au educat viziunile asupra societatii si culturii noastre; ne-au incintat, de fiecare data cind l-am ascultat, puterea sa de seductie si felul absolut cuceritor de a dialoga. Daca ne-am hotari sa scriem un „eseu asupra formarii“ noastre intelectuale, Patapievici ar fi una dintre prezentele principale, cu certitudine. Fie si numai pentru asta si i se cuvin toate multumirile noastre. Asa ca aparitia Omului recent nu o puteam astepta decit cu imens interes. Insa, o data cu lectura, am inteles ca Omul recent este expunerea pe larg a unei atitudini personale impotriva unei receptari personale a contemporaneitatii, pe care teoreticienii fideli spiritului postmodern ar accepta-o fara […]