Tipografic sau nu, tac

Tipografic sau nu, tac. Numai ca imi dau seama ca trebuie sa folosesc niste cuvinte ca sa pot sa fac ce-am zis, adica sa tac. Trecind prin veacul incilcit, ramine posibilitatea de a vedea ca, desi istorie, politica, cultura si alte minuni vor sa-l separe pe om de om, ca si pe om de animale si de plante, totul sta pe om. Daca acum spun si numele, textul ar putea sa fie terminat. Dupa ce in 1961 Theodor Adorno a scris o carte cu incredibilul titlu Dialectica negativa, am avut sansa sa-mi iau buletinul de identitate in anul in care puscariile s-au eliberat. Atunci, dupa mai mult de 400 de lucrari euro care purtau titlul Minima moralia, am vazut o lume zburdind pe o simpla schimbare, intr-o lume perfect inchisa. Am ajuns student. Timpul a trecut. Dupa Nicolae Balota, ex-puscarias care a avut un singur an de exercitiu universitar si i-am fost student, dupa intilnirea inter-contra-avangarde cu Matei Calinescu (Berlin-restaurant-puschea), am crezut ca eram rimbauldian, ca am facut si gata. Dupa atit exercitiu stiintific in cultul masuratorilor, am aflat ca singura precizie care ne-a ramas se numeste intimplare. Intimplarea: am vazut visatoria pozitiva. Acum pronunt: Ov.S. Crohmalniceanu. E ca si […]