In memoriam

Zoe Petre: rigoare și naturalețe

Luni, 4 septembrie 2017, am condus-o pe ultimul drum pe dna prof. Zoe Petre, istoric al Antichității clasice, intelectual angajat în viața cetății sale (post)moderne și mentor pentru cel puțin trei generații succesive de arheologi și istorici români. Am fost ultimul doctorand al dnei Petre: un martor prea puțin interesant pentru cei care își vor dori să urce pe firul unei biografii bogate în momente de …

Citeşte articolul

La capătul unui parcurs exemplar

Trecerea dincolo de hotarele timpului a doamnei Zoe Petre, excelent clasicist, istoric și om politic cu o amprentă inconfundabilă în primele decenii postcomuniste ale istoriei României, este un prilej de legitimă mîhnire pentru cei care au cunoscut-o mai bine. Reprezentînd a doua generație (dar nu și ultima) dintr-o familie în care pasiunea pentru studiul trecutului s-a metamorfozat, prin muncă disciplinată de automodelare, în vocație profesională …

Citeşte articolul

Zoe Petre, îngerul meu păzitor

Lumea mi se pare acum mai mică. Strada Kirițescu, unde locuiesc, și-a pierdut o latură a sa, înghițită de moarte. Îmi plăcea să spun cunoscuților apropiați, printr-o butadă a oscilării mele între istorie și poezie, că „stau între Zoe Petre și Mircea Dinescu“. Cea care mi-a fost cu mult mai mult decît un dascăl nu mai este printre noi și încă nu pot „procesa“ cu …

Citeşte articolul

Liu Xiaobo: umanismul civic și puterea literaturii

Ca scriitori români, toate etapele experienței personale și politice prin care a trecut Liu Xiaobo (1955-2017) ne sînt familiare pînă la intimitate. Conștiința conflictului radical dintre idealurile democratic-emancipatoare clamate de regimul totalitar comunist și realitatea controlului polițienesc asupra vieții cotidiene. Efortul de a păstra dreapta judecată, simțul realității, demnitatea și decența în mijlocul fluviului copleșitor al propagandei populiste și ultranaționaliste. Aspirația de a schimba sistemul …

Citeşte articolul

Radu Niciporuc: două scurte evocări de Horea Porumb și Marius Jucan

Generos și exigent Era visător încă de pe vremea cînd mergeam la școală în aceeași clasă. Pleca pe vapor ducînd un geamantan de cărți de citit. Și‑a creat un stil îngrijit și era pretențios cu el însuși, precum Flaubert. Era pretențios și cu literarii. Le corecta cu aceeasi grijă textele. M‑a ajutat enorm și pe mine cu sfaturile lui generoase și ochiul lui exigent. Să-l odihnească Dumnezeu. Horea …

Citeşte articolul

Fascinația cuvintelor la Radu Niciporuc

În 2006, apărea, la Editura Fabulator, o carte de convorbiri între Julio Cortázar și Omar Prego Gadea. Ca mare admirator al lui Julio Cortázar, am vrut neapărat să am și eu cartea apărută la o editură de care nici nu auzisem pînă să citesc un exemplar luat cu împrumut de la prietenul meu Mihai Radu. Care, pe vremea aceea, nu era mare editorialist la Cațavencii …

Citeşte articolul

„Al nostru Ulise, Radu Niciporuc…“

Săptămîna trecută a plecat dintre noi un om şi un scriitor deosebit: Radu Niciporuc. Inginer de nave, a navigat pe mai toate mările şi oceanele lumii, a văzut locuri extraordinare, la care mulţi dintre noi doar visăm, a cunoscut oameni de diverse naţionalităţi şi religii, cu obiceiuri şi feluri de a fi dintre cele mai diferite. O parte din materialul adunat, în timp, pe diverse …

Citeşte articolul

Feţele tăcerii. Romanul conştiinţei revoltate

Într-un dosar Tel Quel despre disidenţă şi, în particular, despre disidenţa literară din Europa de Est de după instalarea Cortinei de fier, dosar coordonat spre sfîrşitul anilor ’70 de Julia Kristeva şi de Guy Scarpetta1, Georges Nivat defineşte scriitura disidentă în termeni de „provocare“ – estetică şi politică deopotrivă – a unui discurs dominant, de „transgresiune sub toate aspectele“, de forţare a limitelor de expresie …

Citeşte articolul

A murit Augustin Buzura

Scriitorul Augustin Buzura a murit pe 10 iulie 2017, la vîrsta de 78 de ani. Augustin Buzura s-a născut pe 22 septembrie 1938, în comuna Berința, județul Maramureș. A absolvit Liceul „Gheorghe Șincai“ din Baia Mare, în anul 1955, apoi Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca (1964), cu specializare în psihiatrie, conform volumului Dicționarul general al literaturii române (Editura Univers Enciclopedic, București, 2004). A fost redactor, …

Citeşte articolul

George Bălăiță (1935-2017)

Pe 16 aprilie 2017 a murit prozatorul George Bălăiță. Născut la 17 aprilie 1935, la Bacău, George Bălăiţă urmează, o perioadă, cursurile Institutului de Cultură Fizică şi Sport din Bucureşti (1953‑1955). Este absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia limba şi literatura română, a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi (1967). Lucrează ca desenator tehnic, profesor suplinitor, instructor metodist, iar din 1964, ca redactor şi apoi …

Citeşte articolul

Moartea unui cineast: Radu Gabrea

GabreaÎn seara de joi, 9 februarie, ne-a părăsit Radu Gabrea, un important regizor româno-german, reprezentant de frunte al aşa-numitei „generaţii ’70” în cinematograful românesc şi reformator meritoriu al industriei cinematografice naţionale din perioada postcomunistă. Pe 20 iunie, ar fi putut împlini opt decenii de viaţă. Născut în Bucureşti, Radu Bartolomeu Gabrea, fiul lui Iosif Gabrea şi al Mariei Lehrmann, participă la o demonstraţie a studenţilor din …

Citeşte articolul

Tzvetan Todorov, un umanist contemporan

În mediul academic, Tzvetan Todorov (1 martie 1939-7 februarie 2017) a fost perceput o vreme drept unul dintre reprezentanţii cei mai autorizaţi ai structuralismului francez, alături de Roland Barthes, de Gérard Genette şi de Julia Kristeva. Teoretician al literaturii şi poetician, interesat, în deceniile şapte şi opt ale secolului trecut, de problematica formelor şi structurilor naraţiunii (Gramatica Decameronului, 1969; Poetica prozei, 1971), de raportul dintre …

Citeşte articolul

S-a stins o stea

Ne-a părăsit de curînd scriitorul Romulus Rusan, personalitate publică de prim rang, prieten al Asociaţiei noastre, om de cultură, publicist şi cercetător al istoriei trecutului recent, păstrător al memoriei victimelor comunismului din România şi factor activ în transmiterea acesteia de la o generaţie la alta. Cei care au fost la Școala de Vară de la Sighet sau au vizitat Memorialul şi Muzeul de la Sighet …

Citeşte articolul

In memoriam Herta Spuhn

Exact cînd telefonul suna fără încetare să‑mi ureze „La mulți ani“, pentru că intram într-un an nou și, mai ales, fiindcă eu mai adăugam la cei 85 de ani încă unul, pe care de la o vreme îl socotesc o victorie personală, o voce foarte apropiată mie, dar lipsită de elanul obișnuit al celor care îmi promit centenarul, mă anunță că Herta Spuhn a plecat …

Citeşte articolul

Un gînd bun pentru jumătatea care a rămas cu noi

Sînt convinsă că există o mulțime de oameni mult mai în măsură și mai îndreptățiți să scrie despre regretatul Romulus Rusan. Eu nu pot să zic că l-am cunoscut: ne-am intersectat pașii doar de cîteva ori, cu ocazia unor vizite ale cuplului la Cluj sau a participării mele, pe vremuri, la un simpozion de la Memorialul Sighet (al X-lea). Am stat cîndva împreună la o …

Citeşte articolul

Romulus Rusan: cîteva amintiri

Nu-mi amintesc cînd l-am cunoscut. Îi citeam cu regularitate articolele despre filme în România literară. Dar nu-l întîlnisem încă atunci cînd, în jurul meu, toată lumea se delecta cu America ogarului cenușiu. Ce titlu bun pentru bestsellerul unor generații care visau Occidentul și urmăreau cu aviditate memorialistica de călătorie, iar uneori reușeau să călătorească! Atunci n-am vrut s-o citesc nu doar fiindcă eram o fanatică …

Citeşte articolul

Omul delicat, onest, loial, devotat – şi fiecare la superlativ

L-am întîlnit pe Romulus Rusan la Geo Bogza acasă. Era la sfîrşitul anilor ’80, înainte ca autorul Cărţii Oltului să fi semnat, alături de alţi şase intelectuali, scrisoarea de solidaritate cu Mircea Dinescu şi Ana Blandiana. Se întîmplase ca Gina şi Sorel Vieru, apropiaţi mie şi soţiei, să ne invite la Bogza, de care îi lega o prietenie de decenii. La sosire se mai aflau …

Citeşte articolul

Dormind printre martiri

Cu toată diferența de vîrstă (ne separă trei decenii), Romulus Rusan mi-a spus, nu multă vreme după ce ne-am cunoscut în biroul său de deasupra tumultului din Piața Amzei, la mijlocul anilor ’90, nu-mi aduc bine aminte data, dar era cu siguranță pe la mijlocul nesfîrșitei și lipsitei de istorie guvernări Văcăroiu, cînd timpul parcă înghețase, „spune-mi, te rog, Romi“. M-am obișnuit cu greu, dar …

Citeşte articolul

Progresia Andru

(la moartea lui Vasile Andrucovici, 22 mai 1942 – 21 octombrie 2016)

„Măi, oameni buni, ni se duce viața!“, aceasta este propoziția prin care, deschizînd la întîmplare romanul Turnul, într-o librărie din Brașov, la mijlocul anilor ’80, am aflat despre Vasile Andru. Puterea de evocare dintr-o propoziție centrală într-un tablou altfel anost – un birou dintr-o instituție producătoare de hîrtii – m-a îndemnat să iau cartea și să rețin numele autorului. După lectura romanului – în ciuda …

Citeşte articolul

Vasile Andru, oaspetele luminii

Absolvent de franceză, la Iaşi, vorbea cu entuziasm (en-tu-zi-asm, mai limpede) de jubileul aniversat în 2015, aşa mi-a spus sora lui mai mică, Maria Andrucovici – nu ctitoriţa Schitului Orata, cealaltă soră... Ar fi putut urma o carieră universitară, dar a întrerupt-o. A scris proză, i au fost premiate şi traduse romane. În unsprezece limbi. Era o prezenţă, an de an, la tîrgurile de carte. Andru nu …

Citeşte articolul