PUBLICITATE. Banii vorbesc… mai multe limbi

Cine merge la turci e impresionat, printre altele, de talentul negustorilor locali de a-si vinde marfa. E adevarat, prospectele turistice nu contenesc s-o spuna: pentru turc, precupetia este un mod de cunoastere a Celuilalt, tocmeala e o conceptie despre lume si viata, iar comertul cu marfa e un comert cu spiritul – toate lucruri adevarate si, pe cit se pare, valabile si pentru alte neamuri din Orient. Sa ne concentram insa asupra unui aspect anume al acestei indeletniciri: abilitatea turcului de a-si lauda marfa in diverse limbi, dupa cum se adreseaza unor musterii de diverse natii. E mai mult decit simpla poliglosie (care face, de asemenea, gloria de ghid Michelin a stirpei sale), e si capacitatea de a dibui just, dupa indicii doar de el stiute, care-i rus si care-i polonez, care-i roman si care-i bulgar, dintre miile de gura-casca ce-i defileaza prin fata (chiar fara a-i auzi vorbind…), pentru a-l ademeni apoi pe fiecare din ei in limba materna. Ramine in sarcina socio-lingvistilor sa desluseasca tainele unei atari competente. Ce-i de priceput pentru noi, simplii valahi nimeriti prin Smirna sau Stambul, este motivatia acestei porniri a osmanliului de a ne face pe plac (cel mai necalificat telal tot izbuteste […]