Peisaje cu figuri

La Muzeul Literaturii s-a reintors victorioasa o caravela plecata din Academia Luceafarul, cu incarcatura profesorului Teodor Moraru: Cristina Nedelea. In jurul virstei de 35 de ani mi se pare a fi pictorita cea mai „elegant lapidara in cercetarea suprafetelor de incarcatura plastica“. „Propozitiile“ ciclurilor sint simple. Stilul grafittist „cuneiform“, figuratia rudimentar-anguloasa dau aerul iute de crevasa a desenului infantil timpuriu, dinaintea ghemotoacelor surizatoare. Artista ofera, prin sustinutul efort expozitional, rara, la noi, prospectare a unui set de semne, structuri si medii pe membrana picturii, intr-o sarja tematica. Probele si izbinzile Cristinei Nedelea sint in primul rind „histologice“, stiinta tesuturilor picturii. Preparatele sale, fie marile careuri de pinza, fie mica grafica lacerata, au limpezimea unei lamele. Se pot citi maxim trei suprapuneri, in genere desenul negru de contur sau semnele din grafica matematicii: Cristina Nedelea nu ia in calcul efectele de adincime picloasa. Prefera soaptei colorismului empatic, scrisnetul taieturii pe sticla. „Cite ceva“ trece prin cadru: fisii articulate in membre incaleca biciclete sau scinduri pe roti. Fisii mai scurte descriu perimetral o zaluda bretonata oferind (sau nu) altui personaj intelegere. De cele mai multe ori singure, pe o bucata de orizont jos, in dezechilibru, nalucile coltoase din pictura Cristinei Nedelea apartin […]