Gradini publice in Bucuresti

Bucurestiul a fost supranumit intr-o vreme orasul gradinilor. In secolul XIX, orasul de azi era un sat mai mare (cel putin asa era vazut de calatorii straini) scufundat in verdeata. Existau reminiscente ale vechilor codri, existau apoi plantatii viticole extrem de intinse. Livezile sau gradinile de zarzavat si micile gradini ale locuitorilor intregesc acest tablou. Nu in ultimul rind, erau proprietati “verzi” enorme ca suprafata, amenajate ca gradini sau salbatice. Rezumind, cred ca putem, fara a exagera prea mult, sa ne imaginam Bucurestiul de inceput de secol XIX ca pe un continent de verdeata, presarat ici si colo cu citeva constructii. De ce a aparut gradina publica intr-un astfel de teritoriu care, cel putin aparent, nu mai avea nevoie de adaugiri verzi ? Era ea cu adevarat o necesitate pentru a confirma citadinizarea locuitorilor marelui sat care era pe atunci Bucurestiul? Viile Plantatiile viticole par a fi fost primele gradini publice din Bucuresti. De ce gradini publice? Pentru mai multe motive: la un moment dat (secolul XVI sau poate putin mai devreme), viile incep sa fie exploatate si “turistic”. Oamenii incep sa le frecventeze nu numai pentru a culege roadele, ci si pentru relaxare. Mai ales boierii valorizau “turistic” aceste […]