LINGVISTICA. D. CARACOSTEA, Expresivitatea limbii romane

D. CARACOSTEA Expresivitatea limbii romane Cuvint inainte, nota asupra editiei si index de Ilie Dan, Editura Polirom, Iasi, 2000, 328 p., f.p. „Observind limba noastra pe buzele satenilor, ai foarte rar prilejul de a nota o simpla comunicare a unei judecati desfacute de afectivitate. Dimpotriva, aproape ca nu e moment al vorbirii in care sa nu apara o trasatura afectiva, nedespartit insotita de un aspect expresiv. In realitatea ei permanenta, limba este deci expresivitate“. Exista in acest fragment din Expresivitatea limbii romane – carte aparuta in 1942 – liniile principale ale lingvisticii contrastive pe care a practicat-o D. Caracostea. Atit studiile de folclor (Miorita in Moldova, Muntenia si Oltenia, 1942), cit si lucrarile de o aplicatie extrem de fina asupra scrierilor eminesciene (Arta cuvintului la Eminescu, 1938; Creativitatea eminesciana, 1943) sint cladite pe convingerea ca substanta intima a limbii este data de o valoare expresiva, bazata pe un fel de energetica – sau ritmica de sorginte afectiva – a cuvintelor. Viata nebanuita a cuvintelor poate fi gasita doar rasfoind dictionarul. Mai mult, exista forme care se apropie de un gen literar sau de altul, exista o simpatie in acest sens, o conditionare embrionara a genurilor. Pentru ca, spune esteticianul, unele […]