Canonizare si decanonizare

Canon si gen literar Stabilitatea stratului clasic al canonului estetic ne apropie de problematica genurilor literare. Modelele genurilor si ale speciilor literare sint alese, de regula, din repertoriul clasic (tipologic vorbind). Restul e resimtit ca abatere. Ce se intimpla, insa, cu genurile (speciile) aparute mai tirziu? O privire istorica ne arata ca exista o fluctuatie a genurilor si a speciilor, daca nu chiar o succesiune a lor – identificabila, desigur, la mari intervale de timp. Canonul nu e legat numai de autor si de opera, dar si de gen, de o constelatie a genurilor cultivate la un moment dat, caci nu sint toate la fel de active in fiecare epoca. Nu cred ca am gresi daca am sustine ca operatia de canonizare a operelor literare individuale si a autorilor lor are loc pe fundalul unei canonizari (decanonizari sau recanonizari) a genurilor (si a speciilor) insesi. Canonul controleaza, certifica, intr-un fel, si viabilitatea unui anumit gen in timp. Caci e cit se poate de clar, de pilda, ca specia, devenita gen, a romanului se mentine in canon din seco-lul al XVIII-lea pina azi, dupa cum nu incape nici o indoiala ca in secolul al XIX-lea si in prima jumatate a secolului […]