FOLCLOR. Ion GHINOIU, Sarbatori si obiceiuri romanesti

Ion GHINOIU Sarbatori si obiceiuri romanesti Editura Elion, Bucuresti, 2002, 412 p., f.p. Lucrarea abordeaza in detaliu fascinantul sincretism pagino-crestin care se regaseste in continutul sarbatorilor si obiceiurilor romanesti, indiferent de arealul etnografic. Practic, monografia de fata este o ampla reprezentare a celor doua calendare, cel bisericesc, oficial si cel popular, pastrat prin traditia orala, ambele coexistind in satul romanesc pina in veacul XX. Potrivit autorului, aflam ca „paralel cu calendarul oficial, recunoscut de stat si biserica, in Romania a supravietuit, pina la inceputul secolului XX, un calendar neoficial, numit de etnologi Calendar popular“ (p. 8); iar acesta trebuie vazut si inteles ca o „creatie anonima, colectiva si orala“ (p. 12). Desi au coexistat timp de veacuri, diferenta dintre Calendarul crestin si Calendarul popular „este usor de sesizat: primul este un instrument al religiei monoteiste crestine, al doilea, o sinteza spirituala a credintelor politeiste pagine. Si aceasta in ciuda incercarilor pe care Crestinismul le-a facut pentru a inlocui din credintele pagine „recurgind la compromisuri si invoieli tacite“ (p. 27). De pilda, „incercarea Bisericii de a impune Pastele ca data de innoire a timpului a esuat, intrucit ar fi rezultat un calendar inexact, iar anii ar fi avut un numar variabil […]