POEZIE. Mihai URSACHI, Benedictus
- 18-02-2003
- Nr. 156
-
Lucia Simona DINESCU
- RECENZII
- 0 Comentarii
Mihai URSACHI Benedictus Editura Compania, 2002, 286 p., f.p. Mihai Ursachi este un poet clasic, prin orientare a stilului, si clasicizat, prin afiliere la istoria literara. Poezia sa se incadreaza aproape tuturor curentelor, retinind esenta din fiecare si, in acelasi timp, transgresindu-le pe fiecare in parte. Antologia Benedictus, adunind volume publicate in intervalul 1970-1998 si trei poeme inedite, aduce dovada varietatii stilistice, a simplitatii si a preluarii/depasirii temelor si motivelor literaturii. Primul volum din antologie, Inel cu enigme (1970), incepe prin adresarea directa catre cititori, propunindu-le acestora un parcurs in trei lecturi a poeziei (analogie cu insusi „inelul cu enigma“ al celor trei sensuri comprimate in sensul unic, misterios al poeziei propuse ca existenta, cifra trei a lecturilor regasindu-se diseminata in majoritatea semnificatiilor din cadrul acestui volum): „Intiia oara vei vedea/ si vei pleca si vei uita;/ ci inc’o data daca vii/ vei auzi si vei trai;/ a treia oara-ai sa ramii“ (Ad lectorem), si se termina, in mod surprinzator, printr-un cunoscut poem „autobiografic“, cu accente ale absurdului, poem al carui titlu depaseste marimea poemului insusi: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic“ (Post-scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a […]