Ce nu se vede (II)
- 25-02-2003
- Nr. 157
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 0 Comentarii
Radu PETRESCU Prizonier al provizoratului. Jurnal 1957-1979 Editie ingrijita de Ruxandra Mihaila, tabel cronologic de Adela Petrescu, Editura Paralela 45, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj Napoca, Colectia „Destin“, Seria „Scoala de la Tirgoviste“, 448 p., f.p. Slalom printre ispite Discursul lui Ceausescu din 21 august 1968 nu-l arunca pe Radu Petrescu in bratele partidului comunist, ca pe alti confrati (in frunte cu Paul Goma, Leonid Dimov sau Dumitru Tepeneag). Retrospectiv, luciditatea morala a scriitorului impresioneaza si ii pune intr-o imagine putin onoranta pe cei ce s-au lasat prinsi in plasa antisovietismului de fatada: „La 21 august dimineata, ploua, am mers cu Institutul in Piata Palatului sa-l ascult pe Ceausescu vorbind despre invadarea Cehoslovaciei si din ziua aceea toata linistea de care am avut nevoie s-a dus, nu m-am mai putut gindi la scris […] ce-mi mai ramine? A, un principe care sa nu poata trai fara ce scriu eu! Dar ma plictiseste sa scriu si aceasta. Admit ca daca nu vin rusii peste noi, Drumul va aparea si voi putea sa-mi cumpar un picup (1060 lei) la care sa-mi ascult discurile. Muzica este pentru mine o lectura mai lesnicioasa. Dar altceva?“ (6 septembrie 1968). Radu Petrescu ramine un autor structural incapabil sa profite de […]