POEZIE. Marian BOBOC, Timpuri grele, femei usoare

Marian BOBOC Timpuri grele, femei usoare Editura Monada, Petrosani, 2002, f.p. Poezia erotica – si erotizanta – a petroseneanului Marian Boboc pare, la prima vedere, descinsa din versul-manifest al tinarului Geo Bogza: „Cred intr-o viziune sexuala a intregului univers viu“. Textele din noul sau volum de versuri – al treilea – astern peste pan-sexualismul viziunii o tandra melancolie boema, dezabuzata. Seduse de voluptatile decorative ale metaforei, poemele imbraca si dezbraca fara complexe, in registrul unei confesiuni bine temperate ludic, tristeti cotidiene. Frazarea libera, dezinvolta, experimentala fara excese, e intotdeauna bine controlata. Traitor in „timpuri grele“, locatar al unui mediu de provincie industriala si centru minier, personajul liric isi trateaza uritul existential cu imagini de femei „usoare“. Placerea textului nu vine doar din erotizarea propriu-zisa a acestuia, ci din farmecul nostalgic al intimitatii (si al insingurarii), din prospetimea imaginativa si din bonomia pe alocuri usor cinica: „stai tolanita transpiratia ti se scurge/ printre sinii plicitisiti un firicel de singe/ izvoraste din buza-ti carnoasa/ poemele zac in dezordine la tine pe masa// privesti prin geamurile murdare/ gunoierii containerele pline de vata/ soarele abia de se mai vede in zare/ ca in turner albumul tau preferat de arta“ (carmen la ce foloseste femeia). […]