Pe muchie de cutit

Dramaturgia lui Werner Schwab, unul dintre numele de rezonanta ale dramaturgiei austriece contemporane, e taioasa si sfredelitoare, concentrata pe un tip de supravietuire la granita imundului, adincita in propria-i dezintegrare. Schwab traieste in proximitatea formulelor in descompunere si le articuleaza multiplele sensuri, incitante si socante pentru spiritele pudibonde. Scriitura sa este frinta, contorsionata, extrem de expresiva prin asocierea poeticului cu derizoriul si grotescul, iar personajele traseaza parcursul meandrat spre straturile abjectiei. Sorin Militaru intuieste cum nu se poate mai bine resorturile acestei lumi care se agita si colcaie la nesfirsit. Regizorul are ochi pentru detectarea sordidului impregnat in fiecare particula dintr-un organism dezarticulat, lucru dovedit in Genocid sau Ficatul meu e fara rost de la Odeon, purtind tot semnatura rebelului Schwab, unde indivizii sint redusi la statutul de marionete care viermuiesc in gol. Sefele este o radiografie a detaliului, o incizie facuta cu maxima rigurozitate, in deplina cunostinta de cauza. Replicile opereaza pe viu, sint percutante si directe, avind forta unui bisturiu care diseca pina la stratul cel mai ascuns de existenta. Trei femei devin prizonierele unei camere claustrante, pe care incearca sa o domine prin exacerbarea propriei personalitati – fiecare invingatoare si invinsa, disputindu-si suprematia intr-un cadru unde tempoul […]