(81/2) Motive pentru care n-am sa fac film in Romania

In ce ma priveste, nu e nici trist, nici traumatizant si nici nu-i inteleg pe cei care vorbesc de lipsa de perspectiva. Talentul meu nu se masoara in of-uri de-o bere si nici in ochii timpi ai vreunui functionar de stat ori ai altor eroi civilizatori postceausisti. Expunerea de fata nu reprezinta un model al renuntarii. Dimpotriva. Consider ca e o evaluare corecta a sanselor pe care le ai intr-un mediu, finalmente, ostil – cum e cel din tara in care traiesc. 0. In Romania, intentiile artistice sint subsumate automat servilismului si/sau apartenentei la un grup sau altul. Incercarea de a-ti construi o imagine e anulata de fiecare data de dispretul si suficienta unor asa-zisi „lideri“ care ar trebui, fireste, sa te sustina. 1. In Romania nu exista institutia producator de film. Exista doar incercari timide ale unor persoane aflate, din pacate, in afara unui sistem de productie real. A face film e mai mult o aventura cu prieteni, rude, cunoscuti. Inainte de a cere cuiva sa lucreze cu tine, trebuie sa-i spui ca nu-l platesti. Aici poti avea „sansa“ sa faci filme studentesti si la 60 de ani. 2. Lasind deoparte considerentele artistice, duca luam ca reper momentul ’89, […]