ARTE VIZUALE. Flondor: reflexiune si creatie

O aptitudine reflexiva care nu se da inapoi de la exercitiul auto-critic, de la rigoarea fata de sine, un scrupul mereu vigilent in a dejuca atractiile interioritatii ce poate aluneca in delicii narcisiste – rareori un artist chemat sa inoveze si sa incite spre deschideri s-a vadit mai capabil de eleganta austera, mai liber de tirania manifestelor. Constantin Flondor nu si-a condus cercetarea, oricit de radicala, ca o proclamata ofensiva, prin teritorii vrajmase, si n-a jertfit mentalitatii clanice, inspirind atitea intransigente de grup, de-a lungul secolului XX. „Insuficient de acomodabili – suna diagnosticul sau in ce-i priveste pe primii alcatuitori ai unei grupari timisorene –, am ajuns sa construim o singuratate in trei.“ Denumirea insasi (1+1+1) indica asocierea a trei individualitati, ce nu se abandonau gregar vreunui declarativism dezinvolt. Succesul peste asteptari la Bienala Constructivista de la Nürnberg, in 1969, surpriza pe care prestatia Romaniei a provocat-o in acea vasta confruntare, cu elogii inalt semnificative, din partea lui Max Bill, bunaoara – unul din veteranii europeni ai miscarii, bucurindu-se acolo de o retrospectiva omagiala –, ar fi putut destabiliza aceasta cumpana intre atitudinea teoretica si practica actului creator. „Nu-mi explic bine, probabil nu am toate datele problemei, aderenta atit de […]