Cartea nebunilor deceniului 7

Ideea centrala pe care-si construieste romanul Paulo Coelho – normalitatea e o chestiune de consens, nu de patrimoniu al unei societati, iar a fi diferit, chiar sub chipul nebuniei, e doar o alta stare de agregare a umanitatii – nu e una noua, ba dimpotriva. Cea mai la indemina analogie ar fi cea cu o carte din anii ’60, devenita film – Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kesey. Literatura acelui deceniu e insa bogata in texte cu tematica apropiata (de curind a aparut in romaneste Flori pentru Algernon romanul lui Daniel Keyes – nascut dintr-o nuvela din aceeasi perioada –, care are in centru figura unui retardat mintal si relatiile sale cu lumea celor destepti, punind si in acest caz in discutie notiunea de normalitate intr-o societate axata pe standarde de eficienta, inclusiv mintala), si nu e vorba de o intimplare, ci de reflexul, intr-o literatura mobila si atenta la schimbare precum cea americana, al unei rasturnari de mentalitate in ce priveste bolnavii mintal. Sociologia – in mod fundamental lucrarile lui Erving Goffman dedicate membrilor grupurilor marginalizate (Stigma sau Asylums: Essays on the Social Situation of Mental Patients and Other Inmates) –, psihologia (care preia o parte […]