ARTE VIZUALE. Gorduz

Printr-o analogie sesizanta cu o vorba de fotograf, pe care o folosea Ernst Jünger, citeodata artistii cei mai demni de admiratie sint „greu de developat“. Rezista cind voiesti sa le trasezi o figura lesne inteligibila, tocmai pentru ca stiu sa fie incomod exigenti cu ei insisi. Vasile Gorduz e dintre acestia, el, portretist de exemplara acuitate, pare a desfide rivna ambitioasa a criticului care ar incerca sa-l portretizeze, rinduit, securizant si statornic. Nu-i pasa de circumstantieri abile, inainteaza deschis, vulnerabil, in viul unui aprig corp-la-corp cu absolutul; nu se voieste sub protectia unor categorii muzeale, de care sa-si agate zbuciumul devorant, ca si cum ar imbratisa un palladiu salvator. Si, totusi, cine ca el a privit cu atita concentrata recunostinta, nostalgic rivala, culmile perfectiunii neintrecute – acelea, bunaoara, atinse de artistii antichitatii in bronzurile de la Riacce? N-a ramas la un suspin de neputincioasa beatitudine, s-a inversunat sa daruie, la rindul sau, lumii de astazi opere cu sunet la fel de plin, de integru. O statua precum aceea a lui Traian, pe care a plantat-o pe malul Guadalquivirului, linga locurile unde s-a petrecut nasterea Imparatului, marcheaza o reusita si un nivel in arta bronzului de care putini contemporani ar fi […]