Istoria limbii, ca si apendicita…

Romana comuna Romana comuna saceeasi perioada a mai fost denumita romana primitiva (G. Weigand, Ov. Densusianu, S. Puscariu, Al. Philippide, G. Ivanescu, I. Ghetie), straromana (S. Puscariu), romana primitiva comuna (D. Macrea), protoromana, traco-romanica (I. Coteanu)t este o etapa fundamentala din istoria veche a limbii noastre. […] De-a lungul citorva veacuri si in conditii particulare de utilizare, din latina dunareana se va dezvolta un nou idiom, cu individualitate proprie – limba romana, a carei prima faza si forma de existenta poarta numele de romana comuna. Aceasta denumire indica un idiom folosit ca unic mijloc de comunicare de un insemnat numar de vorbitori, care ocupau spatii vaste, situate in stinga si in dreapta Dunarii; mai exact, romana comuna era „limba vorbita de stramosii dacoromanilor, aromanilor, meglenoromanilor si istroromanilor de azi, inainte ca orice legatura intre ei sa fi fost intrerupta“ (S. Puscariu, 1974, p. 58). Initial, romanii de la nordul si sudul Dunarii formau o comunitate teritoriala si de civilizatie, „oglindita in unitatea limbii“ (Al. Rosetti, 1968, p. 352); mai tirziu, unitatea de limba si de civilizatie se va sparge, rezultatul ultim fiind constituirea celor patru dialecte romanesti: aroman, dacoroman, meglenoroman, istroroman. Cu acest proces se incheie perioada numita romana comuna, […]