Eliberarea prin joc

„Orice Joc este in primul rind si mai presus de toate actiune libera. Jocul din ordin nu mai este joc. Cel mult poate fi redarea obligatorie a unui joc. Chiar numai prin acest caracter de libertate, jocul se si situeaza in afara procesului natural. I se alatura, i se suprapune ca o podoaba. Libertatea trebuie inteleasa aici, fireste, in acel sens larg, care lasa neatinsa problema determinismului. …copilul trebuie sa se joace, si pentru ca joaca slujeste la desfasurarea capacitatilor lui trupesti si selective. Iata asadar o prima caracteristica a jocului: este liber, este libertatea. Jocul nu este viata «obisnuita» sau «propriu-zisa», ci o iesire din ea, intr-o sfera temporara de activitate cu tendinta proprie. Chiar si copilul mic stie perfect de bine ca ceea ce face el «nu e de-adevarat», ca e «numai in gluma». Cazul de mai jos, care mi-a fost relatat cindva de catre un tata, ilustreaza intr-un mod, dupa parerea mea, deosebit de izbitor, cit de adinc inradacinata este in sufletul copilului aceasta idee de «numai in joaca». Tatal isi gaseste baietasul in virsta de patru ani pe un scaun, primul dintr-un rind de mai multe scaune: copilul se juca «de-a trenul». Il giuguleste pe copil, […]