Despre statutul precar al traducatorului

M-am bucurat vazind ca seria de articole demascatoare inaugurate de domnul Liviu Bleoca in Nr. 194 al Observatorului cultural (vezi Hotie cu staif) continua cu interventii tot mai incitante si revelatoare* si, cu satisfactia celui care constata ca s-a produs totusi, in sfirsit, evenimentul de mult asteptat, m-am hotarit sa ma conectez „la retea“ cu relatarea propriilor avataruri, a experientelor umilitoare, a escrocarii si abuzurilor de tot felul cu care, ca traducatoare, m-am confruntat doar in anul 2003. Pentru ca, vai!, nu doar Editura Univers pacatuieste in acest sens. Iata un exemplu inca fierbinte: solicitata de un editor foarte cunoscut (dar, din pacate, nu indeajuns cunoscut), care era in pericol de a pierde, din neglijenta, copyright-ul pentru o carte extrem de importanta pentru domnia sa, am consimtit sa o traduc in cele trei luni cite ramasesera pina la expirarea drepturilor, ceea ce am si dus la capat, cu mare punctualitate (apreciata chiar si de beneficiar), in ciuda unui accident intervenit la ochi, care m-ar fi exonerat de orice responsabilitate. Traducerea a fost subventionata cu 1.000 de Euro, suma reprezentind 60% din onorariul traducatorului, si cartea a aparut in luna mai 2003, la Tirgul de Carte. In schimb, nici pina astazi […]