Cele 6 fete ale unui festival

– Organizare: foarte buna; nimic nu e lasat la voia intimplarii etc. Dar proiectiile – nefiind Elvetia, ci Franta – nu incep niciodata la timp. Probabil ca proiectionistii sint „intermittents du spectacle“, si lumea de-aici ii iubeste oricum… *** – Selectie: excelenta; ce s-a facut mai bun in lume se vede aici, la Clermont, supranumit „le Cannes du court“. Dar exista o predilectie evidenta pentru filmele cu tematica anarhisto-stingisto-afro-arabo-gay… **** – Facilitati: multe si diverse; de la hotel (2 stele, cu breakfast) la tichete de restaurant sau (in cazul est-europenilor) diurna si pina la bilete de autobuz (!) – desi distantele, aici, sint derizorii. Sala de presa, dotata cu iMac-uri, flash-pen-uri si tot tacimul – din pacate, populata cu ziaristi nesimtiti (in special cei japonezi), care se insurubeaza in scaun cu orele… Proiectiile pe video – noutate! – sint digitalizate, nu mai astepti caseta cutare si n-o mai cari de colo-colo. *** – Glamour & peisaj: zero barat – daca nu punem la socoteala prezenta in juriul national a compatrioatei noastre Rona Hartner! In rest, cineasti cvasi-obscuri, tehnicieni la pensie, plevusca… La orizont, masivul Puy-de-Dôme de dimineata pina seara, cu zapada pe virf, si umbra lui Pascal. La catedrala. * […]